Iarna copilăriei

Superb

O carte nescrisă

Poveste de iarnă cu o portocală de… plastic

Autor: Almona Țilea (Almona călătorește)

Ilustrații: Anaphielle (Dana Codori)

Mărturisesc că nu-mi place iarna nici în povești. Sunt friguroasă și numai gândul că trebuie să mă înfofolesc și să răzbat prin nămeți îmi dă fiori reci.

Știu că vă uitați lung și nu concepeți că poate exista cineva care să nu iubească iarna. Vi se pare, probabil, că sunt insensibilă și nu mă emoționează primul fulg de nea ce mi se topește pe nas.

Ori că nu mai știu ce este acela Crăciun. Cu brad și colinde, daruri, Moș Crăciun și miros de cozonac cald.

Am cunoscut-o pe această doamnă Iarnă, demult, în copilărie. Dar la fel ca multe cunoștințe ale mele din acea perioadă a plecat și nu s-a mai întors.

Ori poate s-a întors prea schimbată și n-am mai recunoscut-o eu?

Iarna copilăriei mele era albă…

Vezi articolul original 618 cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s