Discriminarea nescrisa

„Conform Ordonanței nr. 137/2001  privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, discriminarea reprezintă orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuala, vârsta, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Discriminarea este ilegala si este sancționata de lege! „(Text preluat de aici)

Ce retinem asadar din paragraful de mai sus ? Ca este nevoie sa ne tratam unii pe ceilalti in mod egal si sa avem parte de aceleasi oportunitati in piata inclusiv in piata muncii. 

Ce se intampla de fapt? Sa va relatez o poveste reala si trageti voi concluziile – eram in autobuz si o doamna îmbrăcată decent, cu bunele maniere la buzunar si o voce plăcută inițiază o conversatie la telefon pesemne cu o prietenă,  explicându-i cum i-a cerut profesoara să își retragă copilul de la școala „normală” pe motiv că este „handicapat” și ceilalți copii refuză să se joace cu el pe motiv că prinde foarte greu, își găsește greu cuvintele. Dacă psihologii numesc asta autism sau este o altă problemă,  nu am competența necesară, dar doamna explică cu o voce pe jumatate revoltată,  pe jumătate resemnată că își dorește pentru copilul ei o viață normală și nu să fie tratat diferit și nu înțelege ce face rău copilul să merite un astfel de tratament.

Nu am avut de-a face cu situații sau copii de genul dar conversația în sine mi-a lăsat un gust amar, gândindu-mă că practicăm discriminarea de la vârste fragede și că până și cei care ne introduc în universul școlar condamnă bietul copil pentru anumite deficiențe pentru care el nu are nicio vină.

Rapim șansa unui om de a scoate ce e mai bun din el, in limita capacităților sale, stigmatizandu-l și punându-l la colț intr-o societate a tehnologiei,  vitezei, a relațiilor virtuale aduse la rang de prietenii,  adică a unei societăți dezvoltate și cel puțin teoretic deschise la idei, mentalități noi.

Mai tarziu, in adolescență tratam diferit colegii care au altă naționalitate, etnie, un look mai inedit gen par vopsit verde sau piercing în nas, ureche pentru că alti semeni de-ai lor s-au purtat rușinos sau pentru că „nu dă bine să te bagi cu persoana respectiva”.

Si mai târziu,  la locul de munca, tratam diferit pe colegul pe care seful il considera cel mai slab, il respingem pe candidatul care are peste o anumita varsta, un anumit handicap, il preferam pe cel de sex feminin pentru postul de secretara samd.

Si vine intrebarea: este discriminatoriu acest tratament si daca da se pedepseste cumva?  Ar putea fi daca este dovedit in fata celor de la  Consiliul național de combatere a discriminarii sau in fata altor instituții abilitate.

Dar ideea pe care vreau sa o transmit este alta – sunt discriminari impuse de continutul unui job si discriminari care nu isi au rostul intr-o lume in care prioritatea numarul 1 este pacea sau toleranța față de cazurile sociale și ma refer aici îndeosebi la deficiențele fizice și psihice. Cat privește discriminările impuse de job, ganditi-vă de exemplu cum ar fi să angajați o persoană de 60 de ani, eventual si supraponderala pentru o pozitie de stewardesa – cat de prietenoasa ar fi sau cata încredere ar putea sa inspire unui avion plin de pasageri de toate natiile? Probabil ca exista si exceptii dar in mare parte persoanele angajate ca stewardese sunt suple, extrem de plăcute,  amabile si care inspira incredere pasagerilor.

De asemenea la campaniile de promovare a produselor de frumusete in mod cert se fac diverse discriminari in privinta varstei, aspectului fizic sau preferința pentru sexul feminin dar cati dintre voi ati alege sa promovati o crema pentru ten prin intermediul unei doamne care are deja urmele varstei impregnate pe chip sau o cicatrice foarte mare care nu poate fi ascunsa nici macar de fondul de ten ? Cu siguranță atât doamnele de 60 de ani cât si cele din exemplul 2 au o mulțime de calități pentru care merită apreciate dar strict pentru joburile respective șansele lor sunt mai reduse față de ale altor candidați.

Dar mai e o fațeta a discriminarii nescrise, fateta care este si ea nescrisa dar neplacuta, uneori chiar dureroasa – sentimentele negative pe care le saditi in sufletul omului pe care il stigmatizati.

Omul care se simte respins are atitudine de învins, ii este teamă să isi descopere adevaratul potențial, sa aplice pentru jobul acela tare la care a visat de când era mic, să cucerească persoana care i-a furat mintile pentru că duce cu el toate cuvintele urâte, toate privirile înjositoare, toate dezamăgirile aferente unei stări de fapt pentru care poate nu este nici măcar vinovat.

Ce ne rămâne de facut ? Sa tratam in mod cat mai delicat cu putință o situatie de genul acesta căci dacă unui copil ii putem ierta o atitudine necorespunzătoare in această privință până la varsta de 6-7 ani,  unui adult ii „batem obrazul” dacă merită !

 
*Pozele sunt de pe Pinterest, site-ul si Site-ul Asociatiei Supra.ro