Interviu de colectie cu Laura Nureldin

Sunt oameni pe care ii cunoaștem de o viata și ne simțim bine alături de ei și sunt oameni pe care nu ii cunoaștem, dar cu care avem chimie pentru o viata. Din categoria a doua face parte și Laura, pe care am simțit-o de la primele cuvinte pe aceeași lungime de unda, glumeata și serioasa în același timp, genul acela de persoana cu care poți discuta de la „cum e vremea afara?” pana la lucruri profunde, de substanță și sa nu simți ca ai trecut în zona asta. Un interviu de colecție despre ce a mai făcut de când a plecat din televiziune, despre scris, despre dragoste, un interviu fain:

1. Cum a fost trecerea de la televiziune la Blogging? Îți lipsește ceva din perioada respectiva?

Lină. Chiar foarte lină, pentru că televiziunea s-a suprapus, o bună bucată de vreme, cu blogging-ul și cu cărțile.
Blog am din 2008; cred că n-am mai scris pe el de vreun an – dacă nu mai bine – din cauză de isterie generală. Dar, în cei aproape 10 ani de blogging, am scris mereu exact ce am crezut, când am crezut-o. Asumat. Am făcut asta și la televizor, în măsura în care ți-o permite munca într-un post de știri, oricare ar fi acela. Ești prezentator de știri sau moderator; asta înseamnă că nu ești nici entertainer, nici paiață, nici părerolog. Ai niște limite auto-impuse. Ei, când am renunțat la munca în TV, limitele alea au dispărut. Sigur, n-o să mă vezi (cred) pe papainoage prin parc, dar acum pot să-mi canalizez energia spre imaginație, spre o cu totul altă zonă. Cu toate astea, așa cum spuneam, scrisul s-a suprapus cu televiziunea. Primul volum din „Regii timpului” l-am publicat în 2015, când încă eram „aia de la știri”. De fapt, în afară de „V”, care a apărut acum vreo două luni, toate cărțile mi le-am publicat „între două jurnale”. Literalmente :))
Dacă-mi lipsește ceva de atunci? Oamenii. Acei oameni cu care lucram direct, cu care împărțeam ore, zile, săptămâni din viață, nopți nedormite, sărbători făcute în redacție, Breaking News-uri, țigări, mâncare de catering, cafele, rating, râsete, urlete… tot. ACEI oameni îmi lipsesc.

2. Ce ai învățat în perioada în care ai lucrat în televiziune? Daca ar fi să o iei de la capat ai face același lucru?

Televiziunea m-a învățat despre mine. Și despre alții, desigur, dar mai ales despre mine. O să sune ca un citat dintr-o carte motivațională, dar televiziunea – televiziunile de știri, că aproape numai de ele am avut parte – m-a învățat că, atunci când îmi vine să mă așez pe jos și să urlu că nu mai pot, de fapt mai pot un pic, și pot bine; că nu e nicio rușine să întrebi „ce-i aia?”, fiindcă meseria asta o înveți făcând-o, „furând” de la veterani și strângând din dinți pe sub un zâmbet frumos când dai cu bâta-n baltă. M-a învățat că nu toți oamenii care-ți zâmbesc îți sunt prieteni și că nu toți cei care mârâie vor să te muște; că metoda cea mai bună de a-ți ține lacrimile sau râsul în frâu e să-ți înfigi unghiile în palmă – da, de multe ori am citit știri cu lacrimile înnodate în gât, nu suntem roboței. Televiziunea m-a desfăcut în bucățele și m-a-nvățat să mă construiesc la loc. Dacă aș lua-o de la capăt? Dacă ar fi iar august 2002 și cineva m-ar pune să dau probă pentru jurnalul în limba engleză de la Realitatea TV de atunci? Absolutely yes. ”Good morning, I’m Mariam Nureldin and you’re watching the news.”

3. Care este personajul preferat dintre cărțile tale, cel de care te simți cel mai apropiată, te reprezintă cel mai mult?

Nuuu, nu mă pune să aleg. În fiecare personaj – da, în FIECARE – e o părticică din mine. N-am cum să spun care e bucata mea de suflet preferată. Îmi iubesc și lumina, și-ntunericul. Sunt eu.

4. Există anumite tehnici, metode pe care le folosești pentru a ti gasi inspiratia de a scrie?

Pentru mine, singura tehnică eficientă e lipsa oricărei tehnici. Am chef să scriu sau nu. Pur și simplu. Cea mai păguboasă chestie – în cazul meu, repet, poate că la alții funcționează – e să-mi fac vreun program pentru scris. Asta sună ca temele de la trigonometrie: ucide inspirația.

5. Am citit un articol fain al tău despre Oameni care (nu) ne trebuie – ce fel de oameni apreciezi si cum îi selectezi pentru a-i lasa în sufletul tău, în gândurile tale?

Din păcate, deși pot să par foarte rece și distantă – resting bitchface, ăsta e primul lucru pe care-l văd oamenii când mă întâlnesc – nu sunt foarte selectivă, nu de la-nceput. Sunt încrezătoare până la prostie. Acord a doua șansă de vreo 200 de ori :)) Sunt Balanță, na… Sigur, dacă mă „arzi” o dată rău, sau câte puțin dar de multe ori, intervin Scorpionii ăia mulți care-mi colcăie prin astrogramă și zbori de nu te vezi. Eject, erase și block :)))

Oamenii care îmi rămân aproape, oamenii pe care îi consider familie chiar dacă nu împărțim sânge sunt puțini, mai puțini decât degetele de la o mână. Sunt acei oameni care, dacă-i suni la 4 dimineața și zici „au”, te întreabă unde să vină. Cu cheile de la mașină în mână. În timp ce se încalță. Oameni pentru care și eu fac exact la fel.

6. Comparativ cu televiziunea, în viața de acum există stres si daca da, cum îl gestionezi? Eu cred că scrisul de exemplu e o formă incredibilă de a scăpa de stres.

Mai mult decât o modalitate de a scăpa de stres, scrisul e fugă. E evadare. Când scrii, îți creezi o lume în care trăiești până când termini povestea. Trăiești acolo chiar și atunci când nu scrii, pentru că mintea îți e tot în lumea ta plăsmuită. Îți devine realitate.

7. Câte ceva despre planurile de viitor

Lisa și Yadiel m-au tras de mânecă și mi-au zis că Demonii mai au treabă, mai au lucruri de făcut, așa că am început să mă „ocup” nițel de ei. În afară de asta, cu ajutorul fabulosului meu editor Alex Voicescu (Herg Benet) am început să pun pe Amazon în engleză cărțile publicate până acum. Este „limba lor maternă”, dacă pot spune așa. Pe toate, de la „Regii Timpului” până la „V”, le-am scris în engleză, apoi le-am tradus ca să fie publicate în România. Abia aștept să le văd așa cum le-am avut în minte de la bun început 🙂 Deocamdată, pe amazon.com au ajuns în engleză vampirii din „Revertis”.

8. Un top personal al celor mai bune cărți dintre tipurile citite de tine?

Nu-mi plac topurile. Nici măcar cele muzicale. Ascult ce-mi place sau ce-mi trebuie la un moment dat. Citesc ce-mi place sau ce-mi trebuie la un moment dat. Îl ador pe John Saul, dar am citit-o cu drag și aș reciti-o oricând pe Rodica Ojog-Brașoveanu, de pildă. Acum citesc o istorie a magiei, care stă pe noptieră lângă „Origin” a lui Dan Brown și „Grădina cu fluturi” a lui Hutchinson.

9. Se mai face televiziune de calitate? Poți numi o emisiune care îți place?

Sigur că se face televiziune de calitate. Dar nici în cazul ăsta nu-mi place să fac topuri. Știi la ce mă uit eu zilele astea? La orice de pe Investigation Discovery, la unele seriale de pe Comedy Central și la Keeping Up With The Kardashians, pe E!. Na!

10. Cum modelează sau schimba, dacă schimba, scrisul un om? Simți că te ai schimbat în cei 4 ani si daca da, cum?

Cred că scrisul se schimbă odată cu omul. Pe măsură ce evoluezi sau involuezi, scrisul tău face același lucru. E o reflexie a interiorului tău, n-are cum să meargă pe un drum separat.

11. Părerea despre dragoste – tine sau nu mai mult de 3 ani si cat de mult depinde de femeie? Asta apropo de recenziile cărților tale, în care am văzut că ai creionat personaje feminine puternice

Dragostea poate să țină 3 săptămâni și să fie mai intensă decât o relație călduță de 30 de ani. Poate să țină o viață. Poate să țină o clipă. Dar, dacă în clipa aia simți că arzi, că trăiești, că respiri prin celălalt, atunci aia e dragoste. Restul e contract. Contractele depind de amândoi, într-adevăr. Dragostea depinde numai de tine, unul. Sau una. Ce, dragostea neîmpărtășită e mai puțin dragoste? E ucigătoare, dureroasă, e agonie, e bucurie, e speranță. Tot dragoste e. Dragostea nu depinde decât de tine, cel îndrăgostit.

Așadar începeți-va weekendul cu un interviu de colecție minunat și citiți o carte buna scrisa de Laura, aveți de unde alege!

photoeditor-20190111203704

 

4 gânduri despre „Interviu de colectie cu Laura Nureldin

  1. Felicitări pentru interviu!
    Îmi place Laura, nu știam că a pus punct televiziunii, mă întrebam de ce n-o mai văd. Aș vrea să-i citesc cărțile, îmi amintesc cum spunea că scrie cel mai bine cu un pahar de vin roșu, bun.
    Sper să reușesc anul acesta 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s