Undeva prin secolul XV regele dă o petrecere la palat și include pe lista de invitați, printre prinți, prințese, inalti demnitari un cerșetor. Îi trimite câteva haine decente și un mesaj scurt – „zâmbești și să spui DA la orice”. De fapt s-a gândit regele că ar fi bine să le ofere invitaților un alt tip de distracție – cum ar fi pe seama stimabilului cerșetor, doar ” prostia stârnește râsul”. Vine ziua cea mare și se adună lumea sclipitoare, parfumată, cu înalte maniere și apare și personajul nostru. Sub pretextul unui concurs cu membrii aleși în mod aleatoriu, îl selectează și pe acesta. Prima etapă – un test de cultură generală și între mințile luminate, cea mai tare este a cerșetorului. A doua etapă – de dans de societate – tot el. Pentru a treia etapă ducele Gast este furios – odrasla lui inteligentă, plimbată prin Anglia, școlită este pe locul 2 după 2 probe înaintea unuia de pe stradă, cum se poate așa ceva? A treia probă este de a compune o poezie de dragoste cu rimă și doamnele votează în secret. Cel mai votat este câștigător. Domnul Gast profită de pauză și discută cu regele, rugându-l să schimbe puțin lucrurile și promițându-i diverse lucruri. Își depune fiecare poezia în urnă și doamnele, domnișoarele trec la vot. La final se anunță câștigătorul – este fiul ducelui Gast care recită cu nonșalanță poezia cerșetorului – aplaudat la scenă deschisă în timp ce cel din urmă strigă că poezia este opera lui. Urmează o apostrofare din partea regelui. Lumea trece ușor peste acest „mic incident” în timp ce cerșetorul nostru se trezește în mijlocul străzii suspinând – „Tot stăpânul are dreptate”.
De cele mai multe ori așa se întâmplă și la nivel de organizații – unii par cerșetori și alții par prinți. Agenția de recrutare pare să se încadreze în prima variantă și aceasta din cauza mai multor aspecte:
- Spre deosebire de o companie in care recrutarea este internă, Agentia are mai mulți „stăpâni” și „joacă după placul fiecăruia”, ceea ce inseamna ca aceeasi competenta este masurata diferit in functie de angajator si un succes la unul nu ofera premisele unui succes la celalalt
- Oricât de bun consultant este tipul de la agenție și îl sfătuiește pe client să își modifice oferta financiară sau să fie realist în privința cerințelor din job description, clientul are întotdeauna dreptate și de multe ori nu ține cont de sfaturile acestuia
- Oricât de bun vânzător ar fi tipul de la agenție, să ceri luna de pe cer și să oferi osul lui Grivei nu va păcăli nici pe cel mai naiv candidat
- În timp ce firmele mari au bugete importante pe recrutare și își permit să investească în nenumărate variante de promovare, sourcing, IT help pentru screening initial si plecarea unui om nu se simte, tu ești cel care întinzi mâna după comision și de multe ori nu îl prinzi căci candidatul este reprezentant al generației Millenials și nu „accepta orice oferta”, vrea efect maxim pe efort minim
- Orice companie are o cultură organizațională și orice manager propriul caracter – să pretinzi ca agenție că, dacă te-ai văzut cu directorul general, „băiat de treabă” și l-au angajat pe candidatul X, totul va merge strună, este ca și cum ai cere peștelui să înoate și pe uscat.
Din toate punctele enuntate reiese de fapt miza unei colaborari fericite intre angajator si agentia de recrutare: COMUNICARE ONESTA SI CLARA din partea angajatorului prin asta intelegand un job description detaliat, mentionate comportamentele asteptate pentru ca recruiterul sa isi faca treaba, sa ii aduca oamenii potriviti si pentru a schimba raportul de forte inegal: cersetor si print. In schimbul acestor 2 caracteristici, agentia va oferi: oameni compatibili din punct de vedere al personalitatii, va duce mai departe brandul de angajator si va departaja performanta de neperformanta.
Dar…orice cerșetor poate deveni cândva bogat și invers! Să fim bogați sufletește!
*Alege Legea Drepturilor de autor în locul plagiatului
* Pozele sunt de Aici