Demisia a doi medici neurochirurgi de excepție din spitalul Colentina a stârnit valuri de trezire a conștiinței colective adormite de la Colectiv încoace, entuziasm și uimire că se mai întrevăd valori precum demnitate și puterea de a spune lucrurilor pe nume, pe scurt un amalgam de sentimente pozitive.
Nu vă închipuiți însă că s-a trecut și la acțiune – să nu uităm că spitalele de stat au rămas în același stadiu de deteriorare, lipsă de personal, mizerie (în multe dintre ele), incapacitatea de a trata numărul zilnic de bolnavi, cum erau și la incediul din Colectiv. Cu o floare nu se face primăvară !
Și cel mai simplu este să căutăm scuza banilor – lipsa lor este vinovată de toate relele care ni se întâmplă – medicii buni pleacă din țară pentru bani, spitalele nu au aparatură performantă si personal suficient căci nu au resurse financiare, produse de curățenie nu se cumpără tot din lipsa lor etc.
Dar oare românul când ajunge acasă își mai face vreun proces de conștiință sau adoarme liniștit zicându-si: „politicienii fură, angajatorul mă plătește prost, prețurile cresc și mie ce îmi rămâne de făcut este să devin și eu indiferent (a se înțelege „nesimțitor”) la nevoile altora, să fac strict bucățica mea de activitate, să fur sau să păcălesc și eu dacă se poate și uite așa voi supraviețui”.
Aș paria că mulți aleg varianta doi și sunt câteva indicii de comportament in această privință – își aruncă mucurile de țigară sau gunoaiele în plină stradă deși vor o țară curată, întrețin mecanismul corupției dând șpagă la medici, asistente, polițiști, pe oriunde se poate deși se plâng de corupție; își doresc sistem educațional ca în Finlanda dar ii vezi cu plicul cu bani sau ” atenții” la profesori, lăudându-si odraslele că au terminat pe locul 1 față de copilul lui X mai „prostuț” , mimează empatia dar parchează pe locurile cetățenilor cu handicap samd.
Și conștiința individuală se derulează în același cerc vicios – alții sunt vinovați pentru tot ce merge rău, eu nu pot influența nimic și tac sau mă dau după „turmă”. Este varianta cea mai simplă, cea mai ușoară pentru conștiință.
Și nu întâmplător, când doi oameni cu studii superioare, medici de un anumit calibru, ce realizează importanța spiritului de echipă în meseria lor, a nevoii de a servi pacientul și nu doar de a-i băga mâna în buzunar cum procedează majoritatea, se revoltă împotriva unui sistem și a conștiinței colective, au atâta răsunet.
Nu demisia lor a creat valul de trezire a conștiinței,(aceasta este doar efectul), ci ” umanitatea lor”, valorile lor pozitive au deschis calea, au arătat că se poate și altfel și că „normalitatea românească este una bolnavă”, „conștiința ” noastră a devenit „coruptibilă”.
Și legăndu-ma de zona de HR:
- Când s-a făcut planificarea de personal, au fost luate în calcul numărul de cazuri zilnice, numărul de medici și asistente necesare unei operații, statisticile mondiale privind numărul persoanelor cu afecțiuni neurologice, timpii de odihnă necesari după operații ce durează cel puțin 10 ore?
- Când s-au stabilit turele, s-au făcut analize de productivitate a muncii și analiza cererii (numărul de pacienți cu intervenții) ?
- Pe ce valori ale culturii organizaționale s-au sprijinit deciziile manageriale? Cumva pe ideea – tratăm câți putem, nu contează câți mor? Sau tragem de cei pe care îi avem până la epuizare – medici, asistente, infirmiere că oricum nu ne trage nimeni la răspundere și sănătatea personalului medical nu e problema noastră?
- Câte formulare de feedback s-au colectat de la pacienți sau familiile acestora în privința nivelului de satisfacție? Cum au fost recompensați pentru aspectele pozitive ale activității lor?
Și din păcate nu este o situație valabilă doar la stat, ci și în destule firme private și acolo tot oamenii „fac legea”, tot ei trag de semenii lor pana la burnout.
Și în acest caz de ce ne uităm peste gard și adulăm munca străinilor, faptul că pleacă la program, că plătesc bine, că acolo nu trebuie să dăm șpagă ca să fim tratați cu respect ?
Suntem bolnavi și ne trezim după tragedii sau trăim din fărâme de conștiință ale unor oameni excepționali.
Dragi medici, vă mulțumim că ați mai trezit puțin conștiința adormită dar vă avertizăm că efectul este pe termen scurt ! „O gumă de mestecat” pe care o „scuipăm” după câteva zile căci nouă ne place „duhoarea”!
*Poza de Aici
*Respecta Legea Drepturilor de Autor in locul plagiatului!