27.08.2026 o cabina de machiaj, o cafea imensă si o tipa cu părul scurt, de culoarea abanosului, ochi migdalati si curiosi si un zambet usor crispat.
- Azi e ziua cea mare! Oare voi fi pregatita să vorbesc in fata atator oameni despre blogul meu și cum am evoluat datorita lui ?
-
Relaxeaza-te, totul va fi bine! Tu esti autentica si asta se vede pe fata ta, se simte, iar oamenii iubesc autenticitatea.
-
Da, dar n-am vorbit niciodata in public sau ma rog in fata unui public atat de numeros, plus rochia asta care mă face să ma simt incomod.
– Sa ne grăbim, conferința va incepe în cateva minute!
Recepția hotelului este plină ochi, tinute de gala, culori electrizante, oameni cu „ștaif” si toti așteaptă. Oare pe cine?
Iată că a coborât. Este de o înălțime medie, îmbrăcată intr-o rochie tip gogosar în nuante diferite de albastru care o prinde excelent, zambeste timid. Cine ar fi crezut ca va ajunge aici? Eu i-am dat prima șansă, cu un job de contabilitate primara si întocmire dosare de personal. A fost greu sa pătrundă în lumea mare a HR-ului, dar perseverenta si nebunia ei de a reusi, calitățile pentru care am si angajat-o, au ajutat-o sa ajunga aici.
- Buna seara tuturor, va mulțumesc ca sunteți in aceasta seara alături de mine! Nu stiu cu ce să incep, sunt foarte emotionata! Permiteti-mi să gust putin din cafea, este prietena mea de nadejde – mă tine treaza cat mai tarziu in noapte, ma pune pe picioare, mă ajuta sa fiu creativa! Se aud rasete in sala si multe zambete, multi ochi sunt atintiti asupra mea!
– In primul rand vreau sa multumesc familiei pentru sustinerea necondiționată, chiar daca i-am oferit in schimbul iubirii egosim – eu si ceașca mea de cafea ne-am retras de multe ori in alta camera pentru sesiuni de idei, de scriere, de meditatie.
In al doilea rand, multumesc EI, doamnei care m-a inspirat sa pornesc in calatoria numita resurse umane! Fara ea, nu as fi creat blogul, nu as fi lucrat în HR, nu as fi fost nimic din cine sunt azi.
Exact acum 10 ani scriam primul meu articol Curriculum vitae sau selfie de la distanta pentru recrutor inspirata fiind de o discutie cu un recruiter, de fapt de un interviu fiasco. Aplicasem la o pozitie de Senior pe recrutare si eram chiar mirata ca m-au chemat la interviu. M-am dus plină de entuziasm, sa explic pasiunea mea pentru HR si m-am trezit cu niste întrebări de genul: „De câte tipuri sint interviurile? Ce sunt competentele si cum le masori în cadrul unui interviu? De ce urmam aceste etape în interviu, care e logica din spate?” Am baguit diverse chestii, unele corecte altele mai putin, dar se vedea clar lipsa de experienta. Se mai vedea însă ceva, pasiunea, acea licarire in ochi care apare doar când iti place nespus de mult un lucru pe care il faci si doamna din fata mea l-a remarcat. Fara pretentia de a se oferi pe sine drept model, fara figuri in cap, a concluzionat concis:
- Tu ai nevoie să te pregătești, pentru ca atunci când va apărea oportunitatea, sa stii deja ce ai de făcut si doar business-ul sa fii deschisa sa il intelegi ! Uite, îți voi trimite un handbook al competentelor, tu trebuie sa te gandesti la întrebările aferente fiecărei competente, asta pentru a nu face „recrutare instinctiv sau dupa ureche” !
-
În al doilea rand încearca să faci ceva practic, mai mult decat voluntariatul, care să arate celorlalti pasiunea ta pentru acest domeniu!
Am plecat ca si cum mi-ar fi dat cineva cu un ciocan în cap – buimaca, suparata pe mine ca nu am putut mai mult si dornica sa schimb lucruri.
Ajunsa acasă, am luat-o pe prietena mea – cafeaua în brațe și am inceput sa fac brainstorming cu mine.
In timp ce cautam la secțiunea „Bookmarks” un articol despre cele mai faine întrebări la un interviu, mi s-au aprins beculetele! Daca m-as apuca si eu de scris, oare cum ar fi sa-mi fac un blog? Eram mega entuziasmata de idee! Mă încântă ideea caci aveam să invat multe lucruri noi in ariile de HR, sa ma documentez corespunzator, daca voiam un blog de calitate. Plus voiam sa adaug si o parte de dezvoltare personala – niciodată nu poti ajunge un om de resurse umane profesionist, daca nu lucrezi si la propria persoana.
Brusc m-am poticnit ca piticul la vederea unei trepte…ce nume sa ii pun? Am stat si am insirat pe hârtie cateva zeci de nume, era miezul noptii si creierul meu tura la foc continuu. Am dat sa închid calculatorul si mi-am amintit de interviul cu recruiterul: „trebuie sa arati tuturor pasiunea ta”.
Gata, stop ! Pasiunea este de baza, Hr este domeniul si ca sa nu fie ditamai carnatul nemtesc, voi scrie prescurtat hrp. Sa punem si prenumele in fata, imi soptea un ingeras in urechea infundata. Da stii ca nu suna rau – oanahrp 🙂
Buuun, acum să vedem unde postez gandurile. Am rasfoit articolul despre întrebările la interviu si vad la sfarsitul acestuia „Powered by WordPress”.
Curioasa din fire am tastat wordpress pe micutul Google si m-am pomenit cu un site fain, simplu, intuitiv. Nu trebuia sa fiu experta in informatica, oricum nu mi mai aminteam mare lucru de la cursul de HTML si am început să mă joc, sa verific fiecare optiune. Cred ca in alta viata am fost tester, așa de mult imi place 🙂 Câteva zile mai tarziu, dupa ce lansasem primul concurs pentru cititorii mei, am primit un email interesant.
Mi-a scris un domn, care lucra în IT, sa ma felicite pentru conținut si sa mi recomande sa-mi achiziționez un domeniu. Mi-a explicat cu lux de amanunte diferentele si corelatiile intre domeniu, web site si spatiu de gazduire precum și avantajele unui domeniu.
Urma să castig pe mai multe planuri:
- Eram proprietara deplina a site-ului, ceea ce insemna ca puteam sa il personalizez dupa propria voință, intr-un mod original si la un nivel profesionist, fata de ceea ce faceam acum
- Indexarea in motoarele de cautare – posibilitatea de a a avea un trafic mai mare dacă domeniul meu avea un nume usor de memorat si articolele beneficiau de SEO bun
- Posibilitatea de a oferi spatiu publicitar furnizorilor de training de exemplu, pentru promovarea unor traininguri de calitate in HR
- Credibilitate, brand personal in fata unor oameni cu greutate precum managerii de HR sau directorii companiilor respective
- Posibilitatea de transfer daca găseam un funizor mai bun de hosting sau voiam la un moment dat sa vand domeniul
Drept urmare, am introdus „oanahrp” intr-o casuta „Verificare domeniu” si am verificat ca nu mai fusese luat de nimeni, am achitat o taxa online si deja aveam si eu domeniu.
Mi-a ramas doar să dau un titlu blogului – oanahrp era bun pentru domeniu căci putea fi găsit usor, dar prea fad pentru titlul oficial. Am zis sa fie un algoritm – cu pasiune din belșug ca asta m-a definit de la inceput, cu satisfactie căci ea este urmarea unui lucru facut cu placere si cu rezultate – pentru că ele apar daca primele 2 conditii sunt indeplinite! Toate traduse in engleza caci poate vreun muritor de rând din străinătate o fi curios să citească ce debiteaza o romanca „pasionata”.
Am ajuns si la secțiunea de tematica, iar pentru un cont personal, aveau chiar o paleta larga de optiuni. Le-am luat la rand, testam, nu-mi placea rezultatul si o luam de la capat.
Am facut asta pana m-am plictisit si am zis ca vreau o tematica cu meniuri multiple, stil concis si bine structurat, cu o vizibilitate buna a logo-ului. Am aplicat filtrele si mi-au aparut cateva teme. Le-am testat si pe acelea si m-am decis că „Dara” se potrivește cel mai bine: usor de urmarit, structurat, echilibrat din punct de vedere cromatic.
Inchipuiți-va cum am strigat de bucurie (mai rau decat fanii lui Cristiano Ronaldo la un gol de-al său în Liga Campionilor), cred că am trezit tot blocul, cand am scris primul articol si am avut primul vizitator pe site !
Treptat s-au inmultit, dar bucuria a rămas aceeași! Am creat o comunitate de cititori de cateva zeci de mii (mai exact 12 mii) in primii 2 ani datorita fluxului constant de articole, subiectelor in trend, perspectivei diferite de a aborda temele respective, concursurilor și mai ales datorita curiozității, pasiunii, dorintei mele de a descoperi tainele domeniului resurse umane (HR in engleza).
Un rol important în popularizarea blogului, in cresterea comunitatii l-a avut si înregistrarea in domenii.ro cu ajutorul celor de la Domaz, care au preturi foarte accesibile si ofera servicii de calitate.
Am continuat sa scriu cu placere, am facut prelungirea domeniilor pe 10 ani, pentru ca am crezut in mine, in ideile mele. Datorită schimbului de idei cu cititorii blogului meu, oameni de resurse umane dar și cu alte specializari, de pe toate continentele, am invatat foarte mult despre fiecare arie din resurse umane, am descoperit nevoile lor, care m-au condus la dezvoltarea celei mai mari plaftorme de socializare si de bune practici în HR din întreaga lume. Si totul de la blog, de la faptul că datorita lui m-am deschis in fata atator oameni, am încercat să-i inteleg, sa scriu pe intelesul lor, dar și să le ajung la inima.
Cu speranta ca povestea mea v-a captat atenția si v-a făcut să fiți mai ambitiosi, concluzionez simplu:
„Follow your passions!
Intelepciunea ne ajuta sa rezistam, pasiunile sa traim !”
*Articol scris pentru Superblog 2018