HR-ul condimentat cu curaj si pasiune, rețeta Corinei Neagu

Citești in: 6 minute

Corina Neagu este acreditata international în HR la Chartered Institute of Personnel Development din Marea Britanie și are aproape 20 ani de experiență in resurse umane. A dobandit-o in toate ariile acestui domeniu fascinant: recrutare, training, consiliere in cariera, motivare angajati, managementul performantei, consultanta dezvoltare organizationala, legislație a muncii. S-ar putea spune că HR-ul nu mai are secrete fata de ea si totusi zilnic „indrazneste” sa il provoace prin proiectele interesante pe care le desfășoara.

Chiar si numele firmei este expresia caracterului ei puternic, dorintei de a face lucruri foarte bine si cu pasiune de fiecare data – DARE. Cel mai mult, eu personal, o apreciez pentru optimism, mereu gaseste ocazii sa zambeasca, chiar și când lucrurile nu merg roz sau în directia dorită. Un interviu ca o poveste  in cele ce urmează:

1. Cum se vede piața muncii din 2018, care sunt perspectivele pentru tineri? (Oana)

În primul rând mulțumesc pentru oportunitatea de a scrie despre un domeniu în care activez cu pasiune de aproape 20 de ani.

Piața muncii este în continuă schimbare, fiind influențată de schimbările majore în legislație, în economie, pe plan social, pe plan internațional, dar și politic. Nu în ultimul rând piața muncii este afectată de modul în care educația a luat-o pe o pantă descendentă, și toți știm că impactul pe care-l are educația asupra unui popor este uriaș și că de fapt de acolo trebuie să începem orice schimbare pe care o dorim cu impact major pozitiv.

Concluzia pe care o trag eu după ani de zile de recrutare și consiliere în carieră este că nu suntem deloc pregătiți pentru viitor, pentru joburile care vor apărea, pentru o piață a muncii instabilă și plină de provocări. Materiile care se învață în scoală nu sunt adaptate prezentului, copiii nu sunt educați să învețe, ci doar să memoreze, școala a devenit pentru mulți dintre ei o pedeapsă, nu un loc în care se experimentează lucruri noi, în care se descoperă, în care copiii se cunosc mai bine și încep să-și înțeleagă pasiunile, talentele astfel încât să le dezvolte și să le pună în valoare. De aici și lipsa de direcție a multor tineri la absolvirea unei școli și lipsa de pregătire practică în domenii în care-și doresc să activeze. Oportunități de învățare există nenumărate, dar dacă nimeni nu îi îndrumă în direcția respectivă, acestea rămân necunoscute pentru marea majoritate. Nu există un parteneriat în acest sens între autorități, părinți, școală și copii, un parteneriat care să susțină educația prin aducerea de valoare, nu prin obligația de școlarizare. Școlile de meserii nu mai există și ne plângem în permanență de specialiști în domenii ca producție, construcții, hospitality etc. Am devenit fabrici de diplome fără a asigura o bază practică coerentă și consistentă.

Așteptările tinerilor nu sunt în congruență cu studiile urmate și nici cu experiența practică, pe care de cele mai multe ori nu o au. Și aici le recomand tuturor să acceseze programe de internship, de practică, de work and travel, voluntariat (dar nu de dragul CV-ului, ci pentru a acumula experiență și a face ceva constructiv pentru comunitate, societate), proiecte dedicate elevilor și studenților etc.

Perspective există pentru toată lumea, așa-mi doresc să cred. Pentru cei care-și fixează obiective, care caută targetat și care muncesc pentru a-și atinge obiectivele perspectivele sunt mult mai multe, în mod evident. Cred că e nevoie să învățăm cum să ne setăm, în mod foarte realist, atât obiectivele, cât și așteptările, pentru a nu acumula frustrări și a nu ne pierde entuziasmul. În mod ideal munca ar trebui să fie și plăcere, și recunoaștere, și sens, nu doar achitarea facturilor la final de lună.

2. Top 5 întrebări bune din partea unui Recrutor

Greu subiect, nu știu dacă pot să fac un top, mai ales că procesul de recrutare este unul customizat și ajustat în funcție de companie, poziție, candidat, nivel etc. Eu îmi personalizez întrebările astfel încât să aflu ce nu este în CV. Pot da exemplu de întrebări care funcționează, ca de exemplu:

– Povestește-mi cum ești tu, ca om. Care-ți sunt valorile, ce te reprezintă în viața de zi cu zi.

– Care-ți sunt obiectivele de carieră pe termen mediu și lung? Te-ai poziționat vreodată în viitor, ce ți-ar plăcea să faci?

– Cum consideri că aduci valoare într-o echipă, proiect, companie?

– Care sunt competențele și abilitățile tale reprezentative, care crezi că pot face diferența într-o companie?

– Ce ai face diferit dacă ai fi CEO-ul companiei noastre?

3. Patru recomandări pentru cei care caută un job de mai mult de 6 luni

Cred că cel mai important în procesul de căutare a unui job este să știm foarte clar, de la început, cine suntem, ce știm să facem cel mai bine, care este valoarea adăugată pe care o putem aduce jobului sau/și companiei, care ne sunt obiectivele profesionale și nu în ultimul rând că a căuta un job este un job în sine și necesită efort, răbdare, implicare, entuziasm, perseverență.

Recomandările mele ar fi în zonele menționate mai sus:

• Află cine ești și ce-ți dorești cu adevărat;
• Află care-ți sunt competențele și abilitățile cele mai importante;
• Crează-ți un CV personalizat, concis, de maxim două pagini, fără greșeli, care să cuprindă informațiile absolut necesare pentru orice recrutor: date de contact, educație, proiecte, realizări, experiență, competențe (limbi străine, PC, soft skills etc.);
• Începe căutarea unui job în mod targetat, nu trimite zeci sau sute de CV-uri haotic, trimite doar către companiile sau joburile care ți se potrivesc și te interesează;
• Caută zilnic, conectează-te cu oameni care te pot ajuta și recomanda, învață din experiențele anterioare, învață de la alții;
• Nu-ți pierde răbdarea și entuziasmul, ai încredere, cere feedback, concentrează-te pe ce este important pentru tine, disperarea nu ajută niciodată;
• Dacă ești la început de drum și lipsit de experiență, găsește ce te diferențiază de alți candidați – proiecte în care ai fost implicat, voluntariat, recomandări ale profesorilor, activități școlare deosebite etc.;
• Reinventează-te, caută cursuri online gratuite care să te ajute în domeniul tău sau în ceea ce-ți dorești în viitor.

4. Cateva cuvinte despre piața internațională de training

Pentru că m-ai întrebat de diferențele culturale între România și țările asiatice și despre cum se desfășoară lucrurile în zona de training în Asia, îți pot spune că de fiecare dată când merg acolo mi se pare că sunt în altă lume. Dincolo de religie, cultură, frumusețea locurilor, e foarte simplu să observi dorința oamenilor de a învăța, deschiderea, modestia, implicarea și lipsa aerului de superioritate cu care de foarte multe ori te întâlnești în Europa. Sunt o persoană foarte flexibilă și dornică de a împărtăși, dar și de a învăța, și cel mai simplu îmi este să lucrez cu oameni pozitivi, pasionați de ceea ce fac, dornici la rândul lor să învețe și să-i ajute și pe alții să învețe. Și nu în ultimul rând trebuie să subliniez factorul muncă – nimeni nu fuge de muncă, nimeni nu se eschivează. Fiecare știe clar ce are de făcut.

Există, ca în orice alte locuri, și probleme, dar acestea se rezolvă amiabil, prin comunicare și prin transparență. Nu-ți imagina că în Asia totul este roz, dar oamenii sunt mult mai orientați către rezultate prin oameni, apropierea umană, respectul, responsabilitatea, asumarea sunt esențiale în toate procesele. Rezultatele sunt vizibile în majoritatea țărilor care au ajuns la un grad foarte avansat de dezvoltare.

Exemple concrete sunt Singapore, Dubai, Malaezia, Japonia, unde putem discuta și de sisteme educaționale foarte puternice, că tot discutam de impactul educației. Oamenii acolo au avut de luat decizii – ori merg către progres, cu toate resursele, ori rămân limitați. Au ales progresul.

5. Povesteste-mi putin despre proiectele in care ești implicata

Proiectele mele de suflet vizează recrutarea, programele de dezvoltare organizațională și consilierea în carieră. În toate mă străduiesc să fac diferența, să mă perfecționez astfel încât să vin cu informații și programe de calitate, să învăț constant din greșeli și din experiențele altora, să fiu o sursă de inspirație. Piața de resurse umane este în formare, suntem abia la început, cred că există mult potențial, doar să ne dorim să facem lucruri în mod concret. Experiența cursurilor în Asia mă ajută mult să-mi ajustez așteptările, să văd ce fac alții bine și mai puțin bine astfel încât să pot aduce un plus de valoare și pe piața din România.

În zona de consiliere lucrez cu oameni extrem de diverși, cu așteptări foarte diferite, cu standarde de calitate înalte și cu așteptări pe măsură. Nu le pot oferi decât garanția calității muncii mele în colaborare cu ei, și asta le spun încă de la început. Sunt oameni care au trecut prin transformări radicale, care și-au dorit nu doar un alt loc de muncă, ci și o altă viață, mai bună. Eu nu sunt coach, deoarece este o diferență între coaching și consiliere și orientare în carieră, dar cumva am reușit să contribui la transformarea acestora. Mulți revin după luni de zile să-mi mulțumească, alții decid că nu putem colabora, din diverse motive, iar alții îmi rămân aproape, devenind prieteni și chiar colaboratori.

Pasiunile mele sunt scrisul, și aici colaborez cu diverse publicații online (Republica, Catchy, Cariere) și managementul sportiv, unde consider că e mult de muncă pentru a schimba mentalități în România și unde cred că am pierdut enorm de multe talente în ultimii 30 de ani. Având în familie o sportivă de performanță sunt mult mai aproape de lumea asta, deseori nu tocmai plăcută, decât eram acum 10 ani. În domenii precum sport, educație, sănătate, politică suntem analfabeți, și nu doar funcționali. Scriu despre asta, vorbesc despre asta, mă implic în activități dedicate elevilor și studenților, îmi place să provoc discuții din care să reiasă că potențial avem, talente avem, mai trebuie să și acționăm și să facem lucruri concrete. Din păcate acolo unde statul ar trebui să miște lucrurile, eforturile noastre sunt incomparabil mici, iar suportul financiar și mai mic, pentru că nimeni nu prea vrea să investească în zone care nu aduc profit imediat.