Lelia este una dintre participantele la Superblog, câștigătoare a 4 premii și o persoana deschisa și ambițioasa. Povestea ei de viata ar putea fi surprinsa într-un roman, o frântura v-o prezint în guest post de mai jos:
Cum ai ajuns în Italia?
Prima dată am pășit pe teritoriul italian în august 2014, în Catania, în delegație, însoțită de marea iubire a vieții mele… dar el încă nu știa asta ;)… am avut însă grijă să afle 🙂
După aproximativ un an și jumătate, am reintrat din nou pe teritoriul italian, în Salento. De această dată, în vacanță, însoțită tot de el, dar în calitate de iubit.
După august 2015 și până în august 2017, când m-am stabilit aici, cred că am avut la activ vreo 60/70 zboruri. Am devenit client gold al companiei Wizz Air, dar în funcție de planuri, am călătorit și cu Ryanair, Alitalia, Blue Air, Tarom… Am zburat foarte mult cu avionul și-mi place tare mult.
A fost cea mai frumoasă perioadă. Dureroasă pentru că distanța și dorul de el mă sfâșiau, dar era deja un mod de viață să am mereu valiza la ușă.
2 august 2017 – m-am mutat aici. Nu știu/nu știm dacă va fi definitiv, totul depinde de jobul lui, dar suntem pregătiți și obișnuiți să călătorim.
Ce faci în prezent și ce îți lipsește din România?
Ceea ce fac în prezent nu ma motivează din păcate. Sunt operator call center și nu mi aduce satisfactie.
Bucuria mi-am adus-o însă, singură, prin deschiderea blogului meu, laportileatlantidei.com, care m-a readus la viață și după mulți ani, îmi oferă, din nou, motivația și credința că lucrurile se pot schimba.
Este nevoie însă de perseverență, muncă, răbdare dar și de investiție. Până la urmă este un mic business iar eu micul antreprenor.
Familia (părinții și sora mea) și prietenii îmi lipsesc. Și da, uneori îmi lipsește țara noastră, mâncarea noastră… în urmă cu o lună am descoperit în supermarket un stand cu produse românești. Am îngenuncheat lângă ele și am început să plâng în timp ce am pus în coș tot ce era acolo. Cam atât de mult îmi este dor de acasă, de căsuța mea, micul meu apartament…
Ce mă sfătuiești să vizitez în Italia?
Italia este o țară foarte frumoasă și plină de istorie. Merită descoperită bucățică cu bucățică. Zona care-mi place cel mai mult și unde ne petrecem vacanțele în fiecare an este însă, Salento. De la Lecce în jos, vei descoperi plaje cu nisip fierbinte, vei descoperi cum Marea Adriatică se unește cu Marea Ionică în micul orășel Santa Maria di Leucca… Frumoasă este însă și Matera (orășelul din provincia Basilicata).
Am în plan să scriu, în curând, despre fiecare zonă care mi-a plăcut și acolo voi oferi mai multe detalii.
Trei lucruri care îți plac la italieni și trei lucruri care îți displac la aceștia?
Îmi este foarte greu de răspuns la această întrebare. Modul negativ în care eu am fost primită în țara lor m-a dezamagit și chiar daca, după un timp am cunoscut și oameni frumoși, am reușit să îmi fac prieteni aici, nu am reușit sa uit de neplăcerile de la început.
Îmi place în schimb dieta lor mediteraneeană, ador fructele de mare.
Eu îi percep naționaliști și destul de reticenți la străini. Cu siguranță au motivații pentru aceste comportamente, sunt oameni au și ei problemele lor… depinde și de contextul în care îi cunoști.
Dar felul lor de a fi nu m-a determinat să-mi iubesc jumătatea mai puțin, chiar dacă și el este italian și chiar dacă ne certăm uneori pe diferența de mentalitate și pe naționalismul fiecăruia dintre noi.
Cum te-ai apucat de scris și ce te inspiră?
De când am făcut cunoștință cu alfabetul și cărțile. Am fost însă, la un moment dat, descurajată și am renunțat să mai arăt ceea ce scriam celor din jur, însă nu am renunțat niciodată la scris.
Dovadă sunt caietele mele pline cu însemnări ce așteaptă să fie deschise și transpuse pe blog și romanul început, dar care mai are ceva de așteptat până mă voi întoarce la el.
Mai apoi, odată cu trecerea anilor, neavând un parcurs linear, am hotărât în august 2018, să îmi deschid un blog.
Momentul în care am decis acest lucru, a fost un moment în care am simțit nevoia să mă redefinesc profesional, să mă regăsesc și să fac, în sfârșit, ceva ce îmi place cu adevărat.
În privința inspirației… depinde foarte mult de tema pe care o abordez.
Dacă vorbim de articole solicitate, în urma documentării, se naște ideea.
Dacă vorbim despre articolele personale, mă inspiră propriile mele trăiri. Sunt momente, în care simt că dacă nu încep să scriu, voi face implozie și atunci deschid telefonul sau laptopul și las cuvintele să curgă.
Cum se vede România pentru tine de acolo și chiar pentru italieni?
Imaginea României văzută prin ochii italienilor de rând nu este una tocmai cu care ne putem mândri. Din cauza etichetei pusă asupra țării noastre, eu însămi am avut foarte mult de suferit.
Până să ajungă să te cunoască și să înțeleagă că nu vrei să profiți de ei, faptul că ești român este la fel de rău cu a fi marocan, din punctul lor de vedere.
Am mai descoperit că cei din sudul Italiei, unde trăim noi, nu cunosc mare lucru despre țara noastră și când le povestesc se uită la mine mirați, curiosi…
În schimb, oamenii de afaceri italieni consideră că România are potențial și sunt interesați de investiții aici.
Numește 3 cărți preferate
Emily Bronte – La răscruce de vânturi
Balzac – Iluzii pierdute
Andre Maurois – Lelia sau viața lui George Sand – de aici și numele pe care îl port și am această carte în 3 exemplare.
Eu sunt Lelia Iancu, cea din spatele blogului laportileatlantidei.com pe care vă invit să îl vizitați !