Toamna se numără bobocii
O zi de toamnă, plouă mărunt și vântul își face de cap cu frunzele multicolore, imprastiindu-le în toate direcțiile. Liniștea dimineții e întreruptă de pașii grăbiți, apăsați ai unei fetițe. E înaltă, slăbuța, cu o uniformă cu sortulet albastru și pantofi roșii. 2 pampoane mari albe îi estompează puțin alura ușor băiețoasa, datorată bretonului. E a doua zi de școală și merge repede repede, de teamă să nu întârzie și să o supere pe doamna învățătoare.
Un stilou cât o lecție de viață
Bătrâna școală o așteaptă cu porțile larg deschise și un sunet de clopoțel. A ajuns la fix. Fuge repede în clasă și se fastaceste când da cu ochii de învățătoare:
– Intră, nu îți face griji, ora nu a început încă și un zâmbet blajin îi da încredere să pășească. Este vocea ei, a doamnei învățătoare, o femeie de circa 45 ani, cu un ten curat, luminos și ochii mari, căprui și bonomi. Costumul din catifea bleumarin îi oferă și mai multă elegantă atitudinii. Îi întinde mâna fetiței și îi arată spre banca întâi.
– Uite, poți sta aici, lângă domnișoara Ana.
Fetița își face curaj și se așează în banca. Doamna invățătoare aruncă o ultima privire asupra copiilor și, convinsă că toți sunt atenți, își începe ora.
– Azi învățăm să scriem prima litera din alfabet „A”. Pentru aceasta aveți nevoie de caiet și stilou. Va rog să vi le puneți încet pe masă, trec pe la fiecare să văd că sunteți în regulă și apoi ne apucăm de treabă.
Fetița privește încurcată spre doamna învățătoare, când își da seama că nu are stilou. Își pune mânuțele la ochi și suspină încetișor.
– Ce ai pățit draga mea? Ce s-a întâmplat?
– Eu.. eu…eu nu am stiloul în ghiozdan, spune cu vocea gâtuită micuța. Cum voi scrie?
– Din acest motiv plângeai tu? Cum se poate așa ceva? Iată stiloul meu, ți-l împrumut să scrii cu el cel mai frumos A. Dar nu mai plângem, da?
Și doamna învățătoare o ia încetișor de mână și cu un șervețel îi șterge lacrimile de pe fătuca inocenta. Un zâmbet ștrengar reapare și lucrurile reintră în normal.
******
Amintiri din copilărie cu doamna învățătoare
O lacrimă se prelinge ușor în timp ce mă uit la poză, au trecut 25 ani de când doamna învățătoare mi-a pus pentru prima dată un stilou în mâna, stiloul dumneaei. Mi-a fost tare greu să despart cuvintele în silabe, să scriu corect, dar doamna învățătoare îi spunea mereu mamei:
– Lăsați-o în pace, în ritmul ei, că o să își dea ea drumul încet încet. Nu o forțați căci altfel, mai târziu, va dezvolta aversitate față de școală, de teme și va fi infinit mai greu să o reapropiati de ea. Fiecare copil are ritmul lui și eu îl respect, îmi fac datoria să îl ajut și încerc să-i insuflu dragostea de școală, de cunoaștere prin joacă, prin vorbe puternice, care să îi dea încredere. Faceți și dvs acest lucru și veți vedea cum se vor schimba lucrurile!
Și mare dreptate a avut! M-am pornit mai greu, ca melcul, dar apoi am intrat în cercul premianților în fiecare an. Eram ambițioasa și am recuperat.
Cu siguranță nu aș fi reușit fără răbdarea, implicarea, motivarea din partea doamnei învățătoare. Nimeni nu se naște învățat și e mare lucru să dai peste un dascăl făcut pentru meseria respectivă, născut să pună stiloul în mâna elevului și să facă „om” din acesta. Și doamna mea învățătoare, spre norocul meu, era din acea categorie, în care vocația și experiența pedagogică se îmbinau perfect.
Fără doamna învățătoare, nu aș fi reușit să citesc, să socotesc, să gândesc, să fiu cine sunt azi. Am tot respectul pentru conștiinciozitatea, ambiția, dedicarea dumneaei în această meserie.
Un cadou de calitate pentru doamna învățătoare de la Borealy?
Nu m-am gândit niciodată să îi fac un cadou, deși ar fi trebuit, până la momentul în care s-a îmbolnăvit foarte grav și a fost nevoită să se pensioneze anticipat. Atunci m-am dus cu mai multe colege la spital la dumneaei și i-am dus un buchet de flori.
Azi gândesc diferit, poate și pentru că nu am îmbătrânit degeaba, viața m-a învățat niște lucruri.
Aș alege un alt cadou pentru doamna învățătoare – unul cu adevărat special, de lux, potrivit cu personalitatea dumneaei, pe care să îl personalizez, să fie unic.
Motivele alegerii mele sunt legate de ce va povesteam anterior. Doamna învățătoare și-a alocat timp, resurse energetice, a dăruit empatie, bunăvoință, răbdare și s-a pliat pe felul meu de a fi, a ascultat ritmul meu. Dacă dumneaei a făcut toate astea strict pentru mine, țînând cont de individualitatea mea, eu de ce nu aș face la fel?
De ce un cadou de lux? Pentru că unui om de calitate îi ești dator cu calitate. Nu mi-ar face plăcere ca doamna mea învățătoare să poarte de la mine același colier sau aceiași cercei, pe care îi poartă doamna de la magazinul din colț, al cărei singur merit este să îmi scaneze niște produse pentru care eu plătesc.
Cum de altfel nu sunt de acord să iau unui profesor cadouri scumpe, cât timp sunt la școală, sunt elev. Lasă timpul să treacă, să îți cerni experiențele despre oameni, despre integritatea, profesionalismul lor și apoi decizi cui îi faci un astfel de cadou. Plus că, oferit la școală, da senzația că îți „cumperi dreptul la note mai mari.”
Aș personaliza cadoul pentru doamna învățătoare pentru că fiecare relație este unică și cadoul, simbol al recunoștinței mele pentru tot ce m-a învățat, trebuie să fie la fel.
Cadoul ideal este pe magazinul online Borealy
Dacă ar fi să aleg cadoul ideal care îndeplinește aceste trei caracteristici, acesta ar fi compus dintr-o broșă Purple Ballerina și un Set Stilou Sonnet Sterling Silver Parker argint masiv & penița aur și Note Pad Black Hugo Boss.
Ambele le-aș alege de la brandul online de cadouri și bijuterii premium Borealy. Aceasta pentru că am primit la rândul meu, drept cadou, o pereche de cercei marca Borealy și m-am convins personal de calitatea, rafinamentul, eleganța și designul deosebit al produselor.
Setul cu stilou Parker și Note Pad Hugo Boss le-aș alege tocmai pentru că doamna învățătoare a fost prima care mi-a pus stiloul în mâna, dumneaei m-a introdus în tainele scrisului. L-aș personaliza cu mesajul: „Prima litera, primul pas vi le datorez. Mulțumesc!”
Broșa Purple Ballerina vine în completarea cadoului de ziua dumneaei și l-am ales gândindu-mă la atributele unei balerine, care se regăsesc și în personalitatea doamnei învățătoare: grație, disciplină, eleganta în atitudine și vestimentație, pasiune. O balerină simte și trăiește pe muzica pe care dansează, așa cum și învățătoarea mea a trăit pentru noi, elevii săi și s-a adaptat personalității fiecăruia dintre noi.
Poate că nu va ajunge să citească articolul, dar îi voi spune: „Multumesc că m-ați educat!” și îi voi oferi acest cadou deosebit! „
*Poze Borealy și arhiva personala
* Superblog Spring 2019
[…] Doamna învățătoare mulțumesc ca m-ați educat! […]