Corporatiștii și sindromul burnout
Sunt corporatistă. Viața mea e un slalom continuu printre termene, ședințe (adesea inutile), fișiere kilometrice, stat la birou până la ore târzii ș.a.m.d. Pentru un asemenea stil de viață 24 de ore nu sunt de ajuns. Dar, asta e, ne descurcăm cu ce-avem! Noi, corporatiștii, trebuie să ne organizăm în așa fel încât să împăcăm viața profesională cu cea personală. Nu ne iese întotdeauna și-atunci se instalează burnout-ul.
Ce înseamnă „burnout”?
Burnout-ul este o stare de epuizare fizică și psihică. Acesta apare atunci când ne simțim copleșiți de sarcini și suntem epuizați psihic. Altfel spus, burnout-ul este un rezultat al stresului excesiv.
Printre simptomele acestuia se numără:
• Oboseala constantă
• Migrene / dureri musculare frecvente și intense
• Imunitate scăzută
• Lipsa motivației
• Simțul eșecului, îndoiala de sine
• Nevoia de a te izola
• Depresie
• Lipsa satisfacției, a sentimentului de împlinire față de reușite
Burnout-ul este totuși, un proces gradual. Inițial, simptomele sunt subtile, apoi devii tot mai adâncit în această stare.
În plus, un lucru de care trebuie să fim conștienți e faptul că acesta ne afectează nu doar viețile profesionale, ci și pe cele personale.
Am suferit de sindromul epuizării fizice și mai ales psihice?
Da, chiar de la primul job – cel de dispecer transport internațional. Pe lângă simptomele menționate mai sus, ajunsesem să nu mai dorm. Îmi petrecem nopțile privind televizorul, dar nu înțelegeam nimic din ce vedeam.
Încercam să-mi amintesc ce aveam de făcut, cum se făcea… și ma așteptam să sune șeful (își făcuse un obicei de a suna angajații noi la te miri ce oră pentru a verifica dacă știm unde se află mașinile). Cum am scăpat? Părinții m-au pus să-mi dau demisia.
Însă nu a fost singurul moment de burnout. Și acum, după ani buni, mai am episoade. Cred că e ceva inerent pentru noi corporatiștii acest sindrom de burnout. Încerc să-mi împart cât mai bine ziua pentru a cuprinde cât mai multe sarcini, să respect cât mai bine termenele.
Însă oricât m-aș organiza, nu ajung niciodată la zi. Tot timpul apar noi sarcini, noi proiecte, modificări peste modificări și o grămadă de ședințe la care trebuie să particip. Cum să nu fii copleșit
Cum combat corporatiștii burnout-ul?
Nu pot spune că am găsit vreun leac minune. Însă am început să-mi ocup timpul liber cu alte ocupații.
Scriu mai des pe blog (în ideea asta am participat și la competiția de scris SuperBlog). Gătesc feluri de mâncare noi. Mă plimb prin parc. Urmăresc seriale. Citesc.
Încerc să petrec cât mai mult timp cu cei dragi, dar și să socializez cu colegii. Și, cel mai important, nu îmi iau niciodată laptopul acasă! Cel puțin la mine funcționează.
Viziunea personala asupra sindromului burnout îi aparține Dianei, autoarea blogului Illusion Street, participanta la competiția Superblog și ocupanta locului 8.
Mulțumesc tare mult pentru găzduire, Oana 🙂
[…] Passion – despre una din realitățile mai puțin frumoase ale vieții mele ne-blogosferice: burnout-ul. Și da, din păcate, m-am confruntat cu acest sindrom de câteva ori. Cred că și acum mă […]
Mulțumesc Diana!
În orice domeniu exista oboseala. La un moment dat e nevoie de o pauza. Eu lucrez într-o corporație și uneori mă gândesc că aș vrea să muncesc când îmi vine. Sunt momente când e nevoie de inspirație și aceea nu vine La comanda. În rest… Dureri de spate de la statul pe scaun și cam asta. Burn out? Nu! Am ajuns la o vârsta la care știu ca unele lucruri sunt mai importante ca altele.
O pauza ne prinde bine întotdeauna
[…] de timp. În plus, oricât de bine ne-am organiza tot ajungem la un moment de saturație, un burnout blogosferic. O pauză cât de mică se impune din când în când, deci […]
[…] mai vin și din faptul ca timpul și energia alocată locului de muncă pare să nu lase loc dezvoltării altor relații cum ar fi o relația de cuplu. Apoi este […]