Irvin Yalom, psihoterapeutul care a scris Călăul Dragostei, m-a captivat cu un nou roman de excepție – Minciuni pe canapea.
Este mult mai bun decât Călăul Dragostei pentru ca poveștile pacienților nu sunt dispersate, ci au legătură între ele și se constituie într-un tot unitar, plin de suspans și care te invita sa îți folosești imaginația și logica pentru a descifra misterul din jurul fiecărui personaj. Ajungi sa te întrebi dacă nu cumva este un roman al Agathei Christie într-o forma terapeutica.
Minciuni pe canapea este un lanț de povesti de viata constituite în jurul unui bărbat de profesie terapeut – Ernest, aflat la începutul carierei sale în psihoterapia analitica, înzestrat cu inteligenta, curiozitate și pasiune pentru meseria practicata.
Calitățile sale, etica profesionala precum și capacitatea de gestionare a propriilor emoții, instinctelor masculine sunt puse la grea încercare de o femeie frumoasa, Carol, o avocata cu o minte sclipitoare și cu o apriga dorința de răzbunare. Ea îl considera pe Ernest principalul pion în destrămarea propriei casnicii, a faptului ca soțul ei Justin, după 5 ani de terapie cu Ernest, ia decizia sa divorțeze.
Planul de răzbunare este construit pe ipoteza seducției – sa joace rolul de victima în fata terapeutului, sa se dea drept îndrăgostită, sa ii smulgă acestuia declarații care sa ii compromită definitiv cariera.
In paralel cu ședințele lor de terapie se desfășoara si viata lui Marshall, supervizorul lui Ernest in demersul psihoterapiei analitice. Aparent fericit din toate punctele de vedere, viata lui se schimba la 360 de grade când este înșelat de un pacient extrem de bogat, care îl convinge sa investească 90 000 dolari într-o afacere cu căști pentru copiii care merg pe bicicleta. Concomitent, ambiția lui de a ajunge președintele Asociației Internaționale de Psihoterapie Analitica pare pusa în pericol de pacientul Shelly, un jucător înrăit de poker, care amenință cu proces penal pentru tratament psihoterapeutic inadecvat. Căsnicia pare sa dea semne de slăbiciune, mai ales după ce soția lui Marshall urmează aceleași studii, dar alege o alta modalitate de a se adresa pacienților, folosind terapia prin ikebana.
Legătura între cei doi terapeuți Ernest și Marshall este realizata prin intermediul lui Carol. Nu va voi spune chiar toate secretele cărții, va las sa le descoperiti. Ma voi rezuma însă la câteva învățăminte sau lecții de viata pe care le-am extras și care ne ajuta și în demersul nostru, ca profesioniști de resurse umane:
1. Sa vrem mereu sa ne reinventam, sa păstrăm curiozitatea descoperirii oricât de multa experienta am capăta în timp
Veți vedea ca Ernest este acel terapeut care încearcă sa vina cu o abordare noua, nemaipracticata de alți colegi de breasla pana atunci și anume dezvoltarea unei relații autentice, bazate pe „sinceritate totala” cu pacienții sai.
Tot astfel, în HR ne reinventam – nu ne mulțumește doar sa avem angajați productivi, ne preocupam de binele lor, găsim noi modalități prin care sa ii păstrăm engaged, sa ii știm motivați sa lucreze în companie, sa păstreze un psihic bun mai ales în aceasta perioada.
Noi înșine am trecut de la rolul de strategi la unul mai uman, „de terapeut” chiar pentru angajații stresați, anxioși.
2. Sa nu ne fie teama sa recunoastem cand gresim
Într-o lume în care vânătoarea după greșeli este practicata la scara larga, în care contează mai mult ambalajul decât conținutul, este o presiune imensa pentru noi profesioniștii din HR sa ne păstrăm demnitatea si cu atât mai mult sa recunoaștem când greșim. Ei bine, în Minciuni pe canapea veți descoperi cât de profund ne pot schimba recunoașterea și asumarea greselilor din propriile alegeri.
O dovada în acest sens este chiar transformarea spectaculoasa a lui Carol de la o femeie frumoasa în exterior dar asemenea unui mar stricat pe interior, către o femeie echilibrata, frumoasa din toate punctele de vedere.
3. Sa nu ne uitam misiunea pe acest pământ!
Aici e o lecție destul de dura pe care simt ca am primit-o și eu. Yalom reia și în Minciuni pe canapea discuția despre moarte și ceea ce lăsăm în urma noastra într-un pasaj tulburător:
Poate ca aceasta perioada incerta ne-ar putea agrava anumite stări de anxietate. Pe de alta parte, vad perioada Coronavirusului excelenta pentru a deschide orizontul mintii și a cerceta mai adânc menirea noastră pe acest Pământ și ce vrem sa lăsăm în urma noastră.
Va recomand cu mare drag cartea, chit ca sunteți în breasla de HR sau nu! Găsiți timp și pentru sufletul vostru, pentru dezvoltarea voastră personala!
Am adorat această carte.
Exact, mi-a părut rău când s-a terminat.
Cred ca asta cu recunoscutul greselilor este valabila peste tot și eu ma confrunt cu acelasi gen de probleme… cred că e nevoie de un anumit nivel de onestitate față de tine și cei din jur pentru a ne recunoaște greșelile.
Profu’ meu de mate din 9-12 zicea că poate oricând să revină asupra unor lucruri și să recunoască, dacă greșește, că nu facem chirurgie 🙂
Interesanta recenzia. Mi-a starnit curiozitatea, fiind un roman cu o latura psihologica. Am auzit cuvinte de lauda la adresa autorului, dar nu i-am citit inca nicio carte…urmeaza.
Merita sa îl citești 🙂