Quiet Quitting, un nou trend in HR

„Toate-s vechi si noua toate” vorba poeziei eminesciene. Nou este quiet quitting, un nou trend in HR.

Nu stiu sa va zic cine l-a inventat dar el spune cam asa – „oamenii nu pleaca din companie, dar isi fac minimul necesar de sarcini pe jobul respectiv, fara a merge „beyond, extramile”.

Conceptul a starnit controverse inclusiv in randul specialistilor de resurse umane si a fost asociat cu Great Resignation, un alt nou trend in HR, care vorbeste despre numarul record de demisii de la inceputul pandemiei, mai exact spune ca 1 din 5 oameni isi parasesc jobul in 2022. 

Quiet quitting este considerat si o delimitare mai buna a granitelor intre viata personala si cea profesionala, care a aparut cumva natural in contextul Covid. Strict o parere personala, bazata mai degraba pe filmele vazute, pentru o masa semnificativa de americani, viata personala a fost egala cu jobul si era o adevarata „competitie” la birou pentru cine inchidea ultimul usa. In contextul pandemiei, mai ales in lock down, aceiasi oameni au remarcat ca nivelul de satisfactie in munca a scazut, au ajuns in burnout mult mai rapid pentru ca au muncit mai multe ore, inclusiv timpul aferent deplasarii la si de la job si/sau si-au redescoperit noi activitati pentru a compensa lipsa interactiunilor.

De cealalta parte, presupunand ca nu ar exista oameni pentru care viata personala=viata profesionala si se identifica ca indivizi cu munca prestata, cum definim acel minim si acel extramile? Par sa fie extreme ale aceleiasi monede si atunci nu vorbim de un trend, pentru ca statistica spune ca trendul este dat de multime, nu de outliere.

Ce inseamna minim? Poti sa indeplinesti sarcinile la un nivel minim astfel incat sa iti atingi obiectivele? Ce inseamna beyond sau extramile sau altfel spus sa faci peste ce ti s-a cerut inseamna oare ore suplimentare, workload mai mare, risc de burnout mai mare? Daca da, care este interesul companiei – un angajat productiv sau un angajat epuizat, dar care face mereu extra?

Joe Galvin, Chief Research Officer la Vistage Worldwide a identificat 6 factori care prezic quiet quitting:

1. Nivelul de engagement scazut in mod repetat
2. Performanta doar la nivelul minim al standardelor de performanta asociate jobului respectiv
3. Izolarea de ceilalti membri ai echipei
4. Retragerea din activitatile sau sarcinile care nu intra in categoria obligatorii
5. Participarea la sedinte dar fara a lua cuvantul, fara a se implica activ
6. Colegi care raporteaza dintr-odata un nivel de incarcare ridicat, pentru a acoperi faptul ca alt coleg a lasat-o mai moale

Fenomenul, dupa cum remarca el, este intalnit mai ales la tinerii din Generatia Z, adica cei nascuti dupa 1995 si care nu mai accepta sarcini in plus fara sa fie recompensati extra.

Pe termen scurt quiet quitting ajuta la stabilirea unor limite mai clare intre angajati si angajatori privind nivelul de incarcare, timpul in care se desfasoara interactiunile profesionale, un work life balance bun, dar pe termen lung care sunt consecintele?

O perspectiva este o relatie tensionata angajati – angajator, intrucat tot mai multi angajati paseaza sarcinile extra, care vor intra probabil in norma ultimului venit si vom asista la un nivel mai ridicat de demisii din partea angajatilor cu pana intr-un an vechime in organizatie. 

O alta perspectiva este nivelul de inovare la nivel de organizatie-daca fiecare se uita in bucatica lui de activitate si nimeni nu mai e interesat sa vada perspectiva de ansamblu, sa propuna schimbari, limitandu-se la limita executiei suficiente incat sa nu fie dat afara, atunci inovatia in companie, acel aer proaspat si idei noi de care au nevoie angajatorii ar putea sa aiba un declin semnificativ.

O alta perspectiva este cea a performantei, cea mai confuza dintre toate. Intr-o echipa, cu atât mai mult daca este una de cel putin 20 de persoane, cel care este quiet quitter se pierde cumva in multime si recompensa colectiva a unui proiect reusit se va rasfrange si asupra lui. Dar daca toti sunt quiet quitteri, care este noul standard de performanta? Si cum se ajusteaza astfel incat ca organizatie sa iti indeplinesti obiectivele de business?

Din punctul meu de vedere quiet quitting nu este deloc un fenomen nou, l-am remarcat deseori in atatia ani de activitate, dar efectele lui se vad cu adevarat acum si este considerat un nou trend in HR, pentru ca piata muncii s-a globalizat, angajatorii nu mai pot folosi ca argument suprem „siguranta locului de munca”, cum era pe vremea parintilor nostri si oamenii pleaca mult mai usor. Ei pleaca pentru pachete generoase nu doar din perspectiva financiara, ci pentru cele care promit si work life balance, autonomie si dezvoltarea de skilluri noi.

Intr-o epoca in care cea mai constanta este schimbarea si azi esti customer support, maine poate antreprenor de nevoie, quiet quitting devine o normalitate a culturii organizationale si intrebarile vor fi cat de mult coboram standardele de performanta, cat de multi oameni noi angajam pentru activitatile extra sau cat de rapid putem face reconversii, upskilling in cadrul echipelor?

Joburile noi isi pregatesc aparitia, de exemplu Psihologi AI si quiet quitting devine de fapt tot o forma de adaptare la trend.