Urmeaza-ti visele sau macar incearca pentru ca mai tarziu sa nu regreti!

Urmeaza-ti visele este indemnul meu pentru tine, cel care alegi sa iti petreci cateva minute din timpul tau pretios citind franturile mele de ganduri documentate sau nu.

Acum o saptamana si jumatate mi-am luat inima in dinti si am spus stop unui job bun privit in ansamblu si cu foarte multi colegi super de treaba.

Decizia am luat-o gandindu-ma ca nu mi doresc sa-mi impart energia psihica si emotionala in foarte multe directii, unele neavand absolut nicio legatura cu rolul de analist de date, pe care imi doream sa il practic 100% din timp in cadrul acelei companii.

La acest moment sunt in punctul de a-mi defini un plan de invatare si imi si caut un job nou, dar mai important decat aceste doua aspecte, este faptul ca imi doresc sa imi urmez visul pana la capat.

A-ti urma un vis pana la capat incepe cu o analiza SWOT :

• Care este punctul A in care sunt si care este punctul B in care imi doresc sa ajung sau pe care eu il numesc capat?
• Care sunt abilitatile, aspectele tehnice de care am nevoie ca sa ajung din A in B?
• Cate dintre aspecte tin de mine si cate nu? 
• Care sunt compromisurile pe care doresc sa le fac pentru a lucra in acest domeniu (de exemplu salariu mai mic pentru inceput samd)?
• Care sunt valorile mele pe care nu accept sa mi le incalce nimeni, chiar daca ar fi jobul visurilor?

Sunt cateva intrebari cheie la care eu imi voi raspunde in saptamanile care urmeaza si am convingerea ca, cu cât raspunsurile vor fi mai clare, cu atât voi sti mai bine cum sa procedez.

Nu va indemn sa va dati demisia din joburile in care sunteti, daca aveti datorii sau alte aspecte care va tin intr-o anumita companie, dar va indemn sa va ganditi la care va sunt visele pe plan profesional si personal si sa va intrebati in ce masura ceea ce faceti zilnic reflecta aceste vise. 

De multe ori suntem pe pilot automat impartiti intre multe griji si responsabilitati si uitam sa vedem daca ceea ce facem mai corespunde cu cine suntem, cu ce facem, cu valorile noastre. Ne trezim sau mai bine zis ne trezeste o criza pe plan personal de genul un deces al unui parinte, un divort, un copil cu probleme la scoala etc si deodata ne facem retrospectiva mentala a ceea ce am realizat pana atunci.

S-ar putea ca bilantul sa fie unul pozitiv si enjoy the moment, dar s-ar putea sa ne dam seama ca aveam niste vise pe care le-a acoperit clepsidra timpului si nu ne-am bucurat de adevaratul nostru potential, nu ne-am permis sa fim noi insine, ci am ramas blocati in anumite lucruri, situatii pentru ca datorii, pentru ca ne mai luam o masina, pentru ca ne mai facem o casa, pentru ca n scuze si motive.

Si la gongul de final cel mai probabil ne vom aminti de oamenii cu care am impartit zambete si bucurie, de cum ne-au facut altii sa ne simtim, de ceea ce am facut noi pentru altii, despre lucrurile care ne-au facut mai puternici, despre cat de mult am iubit si cat de mult am fost iubiti si mai putin despre cat am urcat pe scara ierarhica.

Nu inseamna ca nu e bine sa iti doresti sa cresti profesional, ba chiar e fain, dar eu spre exemplu voi pune mereu pret pe relatii si pe a atinge un obiectiv comun #doingtogether in fata prioritatilor individuale, pe a creste si a deveni fara sa subminez sau sa denigrez colegi, sefi samd.

O zic bazandu-ma pe o carte foarte faina scrisa de fiecare om din unitate. Tata a absolvit Academia Militara de la Sibiu si la 50 ani de la terminarea ei fiecare dintre cei ramasi in viata a venit cu propria istorisire, cu ochii de acum despre ceea ce a insemnat experienta acestei scoli pentru el si cariera de militar. Vreau sa va spun ca mai mult de 80% din istorisirile unei carti de 400 de pagini se incheie cu povesti despre familie sau despre oamenii pe care ii iubesc, carora le multumesc ca le-au suportat ani de absenta, cu poze ale nepotilor sau ale celor dragi. M-am bucurat sa citesc ca putini au regretat traseul urmat chiar daca a fost unul dificil, cu pericole uneori, cu copii crescuti mai mult de mama, cu multe sacrificii.

Consider ca orice alegere este despre asumare si despre valori in definitiv si ca e mai bine sa alegem ceva, orice decat sa stam in pasivitate, intr-o inertie sora cu resemnarea. 

Eu am ales sa ma concentrez exclusiv pe aceasta directie si sa incerc. Poate imi voi da seama ca este prea tehnic drumul acesta, ca nu mi se potriveste dar cu siguranta este mult mai valoros parcursul de a incerca, de a-mi crea singura contextul pentru a reusi decat sa regret mai tarziu.

Urmeaza-ti visele pana la capat pentru ca nu se stie niciodata cand se termina ata, cand devii „expirat” in campul muncii (am prieteni de 45 care si-au inceput business ul lor pentru ca nu le mai dadea nimeni sanse la interviuri, pe motiv ca erau supracalificati) sau cand vei regreta ca ai multumit pe toata lumea si ai uitat ca doar tie si cel mult parintilor care te-au crescut le datorezi multumiri.

Urmeaza-ti visele sau macar incearca pentru a nu regreta mai tarziu!