Cum ne pretuim angajatii

De multe ori folosim metafore, cuvinte cheie si tot felul de concepte pentru a defini cultura organizationala a unei companii, insa cel mai simplu si mai util mod de a o defini este cuvantul grija. Iar grija este un simbol al felului cum ne pretuim angajatii.

Si stiti cand se vede cat de mult ne pretuim angajatii? Cand sunt bolnavi. Grija nu se masoara in numarul de beneficii, numarul de Teambuilding uri si alte cuvinte de lauda, ci in fapte si mai ales fapte care conteaza pentru angajat. Eram azi la medic si stateam de vorba cu un domn, care imi spune dupa 5 ore de asteptare la medicul la care asteptam si eu:

– Am crezut ca ma invoiesc 2 ore si ca la 10-11 voi fi inapoi, dar au trecut cinci si inca nu am ajuns. Este mare lucru ca seful meu a fost intelegator cand I-am zis ca de fapt nu imi pot tine promisiunea legata de ora si voi ajunge mult mai tarziu, poate chiar maine.

I-am raspuns ca si eu sunt o norocoasa si ca am avut intelegere pentru trei zile, nu doar una de cand tot am treaba cu doamna doctor. Intr-o lume in care profitul dicteaza inclusiv in relatiile dintre oameni, este mare lucru sa fii inteles, sa ti se acorde credit in continuare chiar si atunci cand functionezi la 50% fata de normal.

Oricat de mult am incerca sa separam viata profesionala de cea personala ele se intrepatrund la un moment dat, mai ales cand sunt momente dificile si atunci descoperi de fapt cat esti de pretuit sau valorizat in jobul in care esti.

Nimeni nu este de neinlocuit oricat de „key”, „critical” ar fi pozitia lui in companie si nu sunt putine companiile in care mai multe absente sunt total nepotrivite, considerate a „trage in jos firma” si esti „vanat” sa fii dat afara. Pentru ca multi angajatori privesc drept scuze pentru a nu munci acele zile de invoire, pentru ca unii patroni considera ca salariul oferit este pe acelasi nivel cu umilirea angajatului, pentru ca azi produci mai putin decat castigi si unii angajatori uita sa vada perspectiva de ansamblu si aleg sa vada detaliile, sa se rupa de context.

Am citit un articol acum cateva zile pe blogul lui Sebastian despre faptul ca planul de cariera este o „minciuna a HR-ului”. Nu stiu daca pot sa ii zic a HR-ului, ca nu am inventat-o noi dar este drept ca in dinamica pietei de acum este foarte dificil sa mai faci vreun plan de cariera. Poate un plan de dezvoltare a unor competente care te-ar putea conduce in jobul X.

Si ideea unui plan de cariera este tot un fel de a spune ca te pretuim ca angajat dar se aplica unui mediu foarte stabil, cam cum eram eu acum 10 ani intr-o companie de productie ciment in care treceai pe o alta pozitie dupa vreo 5 ani. Ca sa nu mai zic ca turnover, exceptand fabricile, era extrem de redus. Poate acolo ar fi mers cu planul de cariera. Acum insa nu mai functioneaza nici macar in companiile mari. 

Cum ne pretuim angajatii si mai ales cum aratam asta?

1. Dezvoltam competente sau macar oferim cadrul sa si le dezvolte prin diverse platforme de invatare

2. Manifestam empatie cand oamenii au probleme pentru ca nu am ajuns la stadiul de roboti in care sa apasam pe buton restart cand ajungem acasa si sa uitam de toate problemele de job si invers

3. Oferim alternative profesionale angajatilor, nu ii lasam sa plece pe ideea ca mai asteapta alti 10 pozitia lor. Pierdem tot capitalul investit in acel om daca mergem pe aceasta premisa.

4. Punem accent pe aspectele de natura psihologica – a zambi, a fi cel mai performant, a fi workaholic nu inseamna neaparat ca angajatul este bine. Este util sa avem servicii de consiliere psihologica, sa aratam ca ne pasa de sanatatea mentala a angajatilor, pentru ca oamenii sanatosi vor fi productivi si asta se va rasfrange si in cifrele companiei.

Cum ne pretuim angajatii asa ii avem.