La interviu de colecție am avut plăcerea sa o invit pe doamna Genoveva Mioara Mahu, psiholog clinician cu o vasta experienta mai ales în lucrul cu copiii și adolescenții. Are o energie pozitiva, încărcată de optimism si acel lipici mai ales la copii pe care doar oamenii cu vocație pentru o anumita meserie il au. Am ales o tema tot mai des întâlnită și anume relația copiilor cu părinții filtrata de efectele nocive ale burnout-utului și de o parte și de alta.
- Cine este Mioara Mahu și care erau visurile ei pentru când va fi mare?
Mioara este copilul rebel ce toată viața a trăit după principiul libertății, al autonomiei și al sincerității. Toată copilăria mi-am trăit-o printre copii, prietenii și vecinii de la bloc. Mulți ani mi-am dorit să fiu educatoare, să fiu printre ei. Joaca și zâmbetele au fost camarazii mei ani la rând.
Am ales calea psihologiei la 26 ani, în acel moment din viața mea în care eram mamă a doi băieți, cu puține cunoștințe în a-i crește cum îmi doream, în a le oferi o mamă caldă și bună, răbdătoare și înțelegătoare în cea mai mare parte din zi. Însă asta nu-mi ieșea constant și nu găseam metodele potrivite pentru a deveni ceea ce visam pentru ei. De aici decizia de a porni pe calea psihologiei, a înțelegerii de sine.
- Cum vedeți evoluția psihologiei de la momentul la care ați intrat la facultate , cum este în acest moment și cum o vedeți pe viitor?
Sunt multe schimbări apărute de-a lungul timpului. Îmi amintesc multitudinea de cărți cumpărate, zecile de foi scrise, vizitele la bibliotecă.
Acum cărțile sunt în format digital, mult mai accesibile, informația abundă pe internet, tutoriale despre aproape orice subiect pot fi găsite facil. Avem parte de atât de multe resurse.
Sunt multe direcții terapeutice, formări ce se axează pe diverse aspecte ale funcționalității omului în societate, relaționare, dificultăți, creștere emoțională, dezvoltare personală. Este o perioadă atât de bogată informațional. Dinamica este continuă și accesul la formatorii străini este mult mai facilă.
Dar cel mai important aspect consider că este accesul tuturor la psihologie. Care nu mai este înțeleasă în termenii restrânși, conform cărora mergem la psiholog când avem probleme grave, când medicul psihiatru ne recomandă.
Lumea apelează acum la specialiștii din domeniul psihologiei și pentru a-și îmbunătăți viața, pentru a aduce mai mult entuziasm, bucurie, înțelegere, pentru a face schimbări, pentru a reuși să trăiască din punct de vedere emoțional acea viață la care au sperat. Iar asta este extraordinar!
- Ce v-a atras la aceasta meserie?
Noua direcție pe care ți-o dă în viață. Faptul că am văzut că pot depune efort să fiu omul care îmi doresc, pentru mine și cei dragi din jurul meu. Pentru că pot împărtăși celorlalți metode și tehnici prin care ne putem îmbunătăți calitatea vieții, ne putem bucura de reușite.
Suntem roadele copilăriei noastre și ducem cu noi realitatea în care am trăit în familia noastră de origine. Și avem limbaje diferite unii cu alții. De aceea interpretăm mesajele primite din mediu, și suferim și ne consumăm cantități mari de energie în zbucium și decizii care ne fac rău.
Psihoterapia te ajută să te cunoști, să îți vezi părțile din care ești compus, să știi ce să protejezi și ce să abandonezi din tine, să afli cum poți trăi cum îți dorești și cum să îți ții oamenii dragi aproape. De asemenea te ajută să pui limite, să iei decizii sănătoase și asumate pentru binele tău.
- Care este definiția burnout-ului din punct de vedete psihologic și cu ce se confundă cel mai des?
Burn out-ul este o stare de epuizare emoţională, de depersonalizare şi de diminuare a performanţelor. Apare cu preponderență la cei care lucrează peste măsură, depășind orele de program, anulând echilibrul dintre viața personală, socială și cea profesională.
Se confundă cu oboseala, cu presiunea vieții cotidiene în care avem o multitudine de roluri și încercăm să performăm în toate.
- Care sunt simptomele burnout-ului?
Se pot identifica trei dimensiuni ale epuizării profesionale. Prima este epuizarea emoțională urmată de depersonalizare și diminuarea motivației.
Epuizarea emoţională este acea senzaţie că ești la capătul puterilor. Sesizabil este faptul că ești mai tot timpul obosit, epuizat, fără energie sau chef de a întreprinde chiar și activități care în general îți aduc starea de bine. Epuizarea și depresia au în comun aceste simptome. Iar epuizarea îndelungată se poate transforma în depresie.
Depersonalizarea, se manifestă prin scăderea empatiei, relaţii reci, distanțare față de ceilalți. Detașarea constă în distanțarea de ceilalți, interacțiuni din ce în ce mai limitate cu colegii, o lipsă de încredere față de cei din jur. Se ajunge la o funcționalitate robotică, lipsită de plăcere.
Diminuarea motivaţiei, a implicării profesionale, reducerea performanţei și un pregnant sentiment de ineficiență. Scăderea performanțelor profesionale sunt o consecință a stării prelungite de oboseală. Motivația este acum greu de găsit, resursele interioare sunt secate, entuziasmul incipient cu care îndeplineai sarcinile de la serviciu a dispărut, iar acestea sunt îndeplinite acum cu un efort extrem de mare sau ajung să fie amânate. Deseori apare munca suplimentară, pentru a recupera proiectele neterminate la timp în defavoarea timpului ce era destinat relaxării.
- Cum se manifesta burnout-ul unui părinte sau al ambilor asupra copilului?
Să ne imaginăm un rezervor în interiorul căruia regăsim starea de bine, bucuria, curiozitatea, curajul, entuziasmul, dorința de explorare, de reușită. Atunci când acesta este plin, are multe de oferit. Atât sieși cât și celor din jur. Atunci când resursele sunt epuizate, când rezervorul este gol, nu avem de unde împărți, nu mai avem ce să dăm.
Raportându-ne la relația părinte- copil, în care raportul cerere-ofertă este mereu prezent, în care copilul are nevoie de ascultare, susținere, încurajare iar adultul nu regăsește capacitatea de a oferi . Și pe lângă incapacitatea de a susține armonia relației, mai apare și frustrarea că nu poate face asta. Și atunci apare tensiunea, nemulțumirea, copleșirea care se manifestă în exterior prin comportamente indezirabile, certuri, neînțelegeri, limite prea stricte.
- Exista nuanțe de manifestare a burnout-ului la adulți asupra adolescenților versus copii?
Burnout-ul asupra copiilor se manifestă diferit față de adolecenți. La cei din urmă sunt multe nuanțe de evidențiat, ei sunt deja în perioada de fight, de independență, de creștere emoțională, de libertate exprimată prin încălcare de reguli și deși avem impresia că părintele de adolescent poate să stea mai la distanță și mai relaxat, de fapt acum este nevoia cea mai mare de susținere, comunicare și înțelegere). Este nevoie de un amestec de implicare și distanțare, neintruzivă și totuși caldă.
- Cum ne dăm seama dacă copiii noștri suferă la rândul lor de burnout?
Burnout-ul poate apărea inclusiv la copii. Suntem cu toții afectați atunci când ne regăsim supuși unor presiuni exterioare, fie ele școlare sau profesionale. Regăsim și la ei dificultăți pe aceleași paliere.
Emoțional putem observa apatia, dispare buna dispoziție, nu mai vedem acel copil vesel și energic pe care îl știam. Îl regăsim acum obosit, refugiat în activități repetitive sau statice.
Starea de detașare se manifestă prin evitarea activităților care înainte îi aduceau bucurie, plăcere. Îi putem regăsi absenți emoțional, fără empatie pentru cei din jur. Evită responsabilitățile, invocă faptul că este plictisit sau nu are chef. (Este de menționat aici nevoia de diferențiere la copii vs adolescenți, aceștia din urmă putând avea astfel de manifestări care fac însă parte din dinamica specifică perioadei de adolescență – nevoie de libertare, explorare etc).
Scăderea performanțelor școlare, dezinteresul pentru efectuarea sarcinilor și responsabilităților în calitate de elev sunt semne care ne atrag atenția.
De asemenea, se pot confrunta cu stări de irascibilitate, agresivitate la școală. Părinții sunt confuzi, nu înțeleg ce se întâmplă, poartă discuții cu copilul în care pun presiune și cer de la aceștia să revină la starea inițială de implicare și funcționalitate. Iar acest fapt este dureros pentru copil, el însuși neînțelegând ce se petrece, care sunt motivele comportamentului și stării sale.
- Care este impactul burnout-ului asupra relației părinte copil?
Indiferent care dintre părți se confruntă cu simptome de burn out, fie că este părintele fie că este copilul, relația va fi tensionată. Vor apărea nemulțumiri și conflicte, reproșuri și cerințe.
Dacă părintele este cel afectat, soluția este căutarea ajutorului. Fie la specialist, fie la prieteni, partener, cineva care poate să asculte din povara ce o duce. Și măsuri concrete prin care să se reducă din responsabilități. Iar în relație cu copilul, este sănătos să vorbim, să ne exprimăm greul, durerea prin care trecem, astfel încât copilul să știe că nu este despre el, că nu el este vinovat de starea părintelui și că acesta trece printr-o perioadă în care are nevoie de mai multă înțelegere și susținere. Copii simt asta, însă de mare folos este să le împărtășim raportat la nivelul lor de înțelegere, ceea ce se petrece cu mine, părintele.
Dacă cel afectat este copilul, atunci părintele îi poate veni în ajutor, poate asculta răbdător cum se simte acesta, ce greutate duce în interior, ce i-ar place să facă pentru a se simți mai ușurat, ce ar putea tăia de pe lista de activități astfel încăt să aducă puțină ușurare. Iar dacă părintele simte că nu are abilitatea necesară de a-l ajuta, poate apela de asemenea la un psiholog de copii.
- Cum poate interveni un psiholog pentru a ameliora relația și de câte ședințe este nevoie pentru a vedea rezultate?
Psihologul are la îndemână tehnici și metode specifice care pot ajuta, atât părintele, cât și copilul.
În cazul copilului, este nevoie atât de ședințe individuale cu acesta, cât și de ședințe împreună cu părintele, în care acesta din urmă să înțeleagă care sunt factorii favorizanți și susținători simpomului ce copilul său îl manifestă.
Adultul va lucra singur, și în funcție de modificările și schimbările benefice ce vor avea loc în plan profesional, social, emoțional, dimanica relațională se va îmbunătăți. Se pornește de la cauze și ulterior se vor vedea efectele pozitive.
Este dificil de estimat de câte ședințe este nevoie. Sunt importanți anumiți factori precum durata perioadei de burn out, resursele interioare de care dispune fiecare pentru a face schimbări, temperamentul clientului, alianța terapeutică. Nu este precum la farmacie, cumpăr pastila, o înghit și aștept efectul rapid.
Eu văd terapia ca o acțiune, o schimbare ce apare pentru că tu vrei asta, pentru că ești dispus să modifici ceva, să aplici ceva, să depui efort. Și este nevoie de acțiune și întelegere. De ce s-a ajuns aici, care a fost dinamica, ce și unde pot modifica acel ceva care să regleze situația.
Și câteva ședințe sunt benefice și de ajutor pentru a afla cauza, sursa și a identifica câteva soluții de îmbunătățire.
- Ce tip de terapii se recomandă pentru a tratata burnout-ul la copii?
Personal împletesc cunoștințe din formările efectuate, respectiv cognitiv comportamentală, Schema Therapy, terapia relațională Imago și alte abordări terapeutice studiate.
Consider că orice terapie axată pe schimbare, îmbunătățire, lucrul concret cu situațiile deficitare, poate avea succes. Tehnica are o pondere mică, importantă este alianța terapeut- client, implicarea și dorința clientului de a schimba ceva și de a depune efort pentru a-și îmbunătăți viața.
Eu utilizez metode practice ( teme pentru acasă ce constau în efectuarea propriu zisă a unor comportamente menite să ajute, fișe de monitorizare, liste sau acțiuni care să aducă o mică îmbunătățire și stare de bine) îmbinate cu exerciții de conștientizare a gândurilor și a emoțiilor. Terapia este un proces complex, care acoperă partea de cogniții-emoții- comportamente.
- Care sunt planurile de viitor?
Sunt în viitorul pe care l-am visat. Meseria acesta mă împlinește și mă provoacă constant să devin un om mai bun.
Satisfacția de a fi părtașă la schimbarea în bine a celor care care îmi trec pragul îmi umple viața de sens. Zâmbetele de pe chipul lor la finalul ședințelor de terapie și starea de bucurie sunt hrana mea emoțională.
Îmi doresc să ofer suport acolo unde este nevoie și să reușesc să fiu călăuză pe calea schimbării a celor care caută și își doresc o viață mai în armonie cu ceea ce ei sunt.
“Dear Stress, I would like a divorce. Please understand it is not you, it is me. –Thomas E. Rojo Aubrey”