Cum se vinde fericirea?
Admit ca este un articol mai puțin despre HR ca funcțiune a unei organizatii , dar este despre fericirea la minut, prețul fericirii, oameni si despre ce își doresc ei.
Deschizi televizorul si aproximativ 80% dintre reclame „vând fericire”, de fapt orice produs sau serviciu promovat este la pachet cu trezirea emoțiilor si focus pe anumite valori – familie, prietenie, încredere etc…Si la prima vedere ar reieși ca este simplu sa fii fericit, îți cumperi produsul X, apelezi la serviciul Z si daca ai norocul sa îți împărtășească cineva bucuria ești cel mai fericit.
Fericirea la minutul din reclama
Dar parca lipsește ceva din ecuație – timpul oare ? Orice reclama tine de la câteva secunde la câteva minute iar bucuria achizitionarii produsului sau serviciului este ediție limitata – nu la câteva minute dar cu siguranță la câteva ore, zile, hai sa exageram la 1 an chiar.
Fericirea se cumpăra scump și se vinde ieftin?
Pe scurt orice sentiment pozitiv este limitat si atunci întrebarea este dacă fericirea se cumpăra la pachet cu resursele financiare, întreținând astfel bucuria de moment de care mentionam mai sus sau se vinde la colt de strada si prețul ei e atât de mic încât uneori ne e teama sa nu ne luam teapa.
Ia-ți o lupa si privește de aproape un sătuc uitat de lume, un taran cu mâinile bătătorite, cu o familie numeroasă si câteva animale in curte.
Seara ii observi in jurul mesei pe toți facandu-si rugaciunea, mâncând dintr-o supa mai mult zeama chioara si la final câteva cuvinte din partea tatălui care stabilește rolul fiecăruia pentru activitățile din ziua următoare.
Seamănă parca cu un roman din secolul 20, dar te asigur ca nu e si daca mai ai bunici la tara, s-ar putea sa o și vezi in realitate.
Fericirea corporatistă
Acum ia-ți altă lupa si uite-te atent sa vezi un tânăr intr-un oraș mare, îmbrăcat la costum, cu o funcție importanta intr-o firma de renume, vorbind engleza uneori chiar mai bine decât limba maternă.
El muncește pana târziu, uneori chiar si noaptea sa își achite creditul pe 20-30 ani si abia apuca seara sa își sune părinții, prietenii. Mănâncă ce apuca si se culca tot cu gândul la ziua de maine, la cum sa câștige mai bine, ce sa mai învețe sa își mulțumească seful.
Fericirea peste ani
Ia-ți timp si respira si gandeste-te la cei 2 si primește inca o lupa. Iată pe tânărul nostru ajuns la 40 si ceva de ani, cu familie, un copil maxim 2 ca mai are inca din credit de achitat. Gălăgie in casă, dar si griji ca are familie de întreținut si nu la orice standard ca doar trebuie sa ofere copiilor sai mai mult decât a primit de la ai lui.
Si alte griji – profesionale – ca vin alții mai tineri din urma sau ca jobul lui nu o sa mai fie așa de căutat in viitor, ca are, pe lângă multitudinea de lecții cu copiii si un soft nou de învățat samd.
Si acum gandeste-te la ce ai văzut si scrie pe o bucata de hârtie definiția fericirii. Împăturește hârtia si păstreaz-o cel puțin pana anul următor sa vezi dacă mai crezi la fel.
Fericirea are un pret
Cumpărători suntem toți dar nu vrem fericirea la minut, ci pentru toată viata si de multe ori ne luam teapa pentru ca plătim pentru ea un preț prea mare.
Daca scopul tau este sa fii fericit, intreaba-te ce te-ar face astfel si care este costul de oportunitate, adică la ce renunți ca sa îți atingi obiectivul. Merita efortul pe termen lung ?
https://youtu.be/ZbZSe6N_BXs
Fericirea e subiectivă. E adevărat că parcă nu mai avem răbdare cu timpul, dar până la urmă el trece oricum. Iar clipe minunate nu se pot cumpăra. Nu există monedă de schimb 🙂
Foarte frumos articolul!
Mulțumesc Mona 🙂
Adevarul este ca toti tragem pentru un trai mai bun, pentru momente fericite, dar le pierdem tocmai incercand sa le obtinem.
Da, poate pentru ca valorizam mai mult exteriorul decât propria stare interioara
Complicat subiect. Ma intreb daca nu exista o gena a fericirii, pt ca unii oameni sunt fericiti cu orice, iar altii fura si fericirea altora.
Ce frumos ai spus. E periculoasa o situație în care fericirea se fura, pentru ca unii și o clădesc pe nefericirea altora și uneori minusurile sunt mai mari
Fiecare are propria viziune despre fericire. Nu cred că există standarde sau definiții. Ceea ce pe mine mă face fericită pe tine te poate lăsa indiferentă sau te poate enerva la culme. Și invers.
Da e relativa și complicata, uneori alergam dupa ea găsind o într o persoana și uneori o găsim mult mai ușor și o refuzam
Mi-a placut cum ai scris articolul. Se poate filozofa mult pe aceasta tema. Pentru mine important e sa fiu multumita cu ce am in jur si cu ce fac. Fericirea eu o inteleg ca o bucurie intensa, ce tine cateva momente, dupa care te obisnuiesti si devii multumit. Nu poti sa fii incontinu fericit.
Fericirea este un subiect mult discutat. Eu cred că dacă îți dorești poți fi fericit indiferent de ce ai.
Cat de adevarat! Imi place cum ai pus problema😁
Mie mi se pare ca uneori, in goana dupa fericire, uitam sa traim si sa fim fericiti cu adevarat.
Da din păcate