Experienta noastra cea de toate zilele

Anunțul numărul 1:
„Căutăm asistent manager cu excelente abilitați  de comunicare si cel puțin 2 ani experiență”
Anunțul numărul 2:
„Căutăm web developer care sa cunoască HTML, JAVA etc si să aibă măcar 1 an experiență”
Anunțul numărul 3:
„Caut șofer cu permis categoria B si 5 ani experiență”
Acum, ca intr-un banc răsuflat vă întreb care e poanta, adică ce se repetă in mod aproape obsesiv? Bineînțeles că și elevul mic de a  5 a din ultima bancă răspunde: „experiență „
Dar ce știe el ? Probabil veți spune. Păi știe să stea in bancă câte 4-5 ore, să asculte, să își țină sub control emoțiile, să mai facă o glumă două cu un coleg. Are și el experiență în ceva nu? Am omis ceva important – știe să copieze, da – la propriu dar și la figurat. Cum adică copiază? Păi preia și interiorizează tot ce vede în jur – adică remarcă încruntare, furie în jur, înjurături, le preia și el și peste o anumită perioadă i se pare normal să se poarte așa. Cum se traduce asta ? Câștigă „experiență” în ale vieții lucruri, deprinderi. Etica experienței nu intră în discuție acum, nu face obiectul articolului.
Trecem la nivelul următor – clasa a 12 a – același elev, alt decor. El încearcă țigările, alcoolul pentru că l-au învățat tainele acestor practici prietenii lui sau a văzut că așa te integrezi mai bine. A câștigat experiență – știe să fumeze, să bea, să se „integreze” in colectivul dorit.
Ajungem cu „elevul” la prima confruntare cu angajatorul și apare întrebarea – „povestește-ne puțin despre experiența ta pentru acest post”. Blocaj – ce să povestesc?  Își trece mâna pe cap, ia o față de „tâmp”și începe să înșire câteva vorbe frumoase fără conținut sau profunzime că așa a citit el in diverse articole -” să bage vrăjeală la greu, să încânte urechile angajatorului”.
Ce ți-e și cu experiența asta – bagi 2 vorbe laudative și gata postul ! Șoc -mai ceva ca la TV – angajatorul nu vrea experiența asta, vrea altceva! „Elevul” nostru se uită iar în jur și vede că are nevoie să se îmbrace frumos, să citească puțin despre firmă, să se gândească la ce a făcut până la această întâlnire și ar avea legătură cu postul, adică să rezume experiența și trece iar prin furcile caudine. Nu 1 dată, de mai multe ori până îi dă cineva o șansă. Greu nu glumă, experiențele de până acum au fost floare la ureche !
Dacă are norocul să nimerească într-o firmă care să ii provoace nevoia de a câștiga experiență folosindu-si propria minte și cele mai mari calități ale sale bine, dacă nu – se poate duce liniștit acasă că a deprins experiența postului său, pe care nu o va împărtăși cu ceilalți căci nu a uitat cât de greu a pătruns el in tagma celor cu experiență. Să moară și capra vecinului cum s-ar zice pe românește!
Dar vine o vreme când firma la care lucrează face o mică analiză de procese impusă de reducerea drastică a profitului și constată că „sharing best practices” este o modalitate viabilă de a repune firma pe crestere. Ghici ce – altă experiență de învățare – aceea de a face ce n-ai făcut atâția ani, să predai altora experiența ta.
Hai că asta ți-a pus capac – cum adică sa spui tot ce știi altor tineri când mâine șeful va face restructurări și va renunța prima dată la experiența ta, experiență pentru care ai trudit atât, ai încasat și înghițit și unele mizerii?
Ei bine – nici un om nu este de neinlocuit din punct de vedere al activităților desfășurate, ca atare trebuie să alegi între a ține intr-un depozit toată experiența ta, de care oricum se vor dispensa alții la un moment dat din păcate, mult mai frecvent în România și varianta să te eliberezi de toate supărările, să lași moștenire o mare parte din experiența ta și mai ales învățămintele trase. Este doar o alegere ca oricare alta și nu ești de condamnat dacă nu o faci pentru că și tu ai fost nevoit să înveți din mers, singur și meritai mai mult.
Spor la câștigat experiențe!