Arta de a nu-ti face planuri

Ne apropiem cu pași repezi de un nou an, de noi provocări și prima tendință este de a te întreba ce a mers bine, ce te-a făcut fericit,  ce oameni ți-au fost alături,  cine a fost cu tine sau împotriva ta și ultima dar cea mai importantă: cât din ce ți-ai propus la începutul anului ai bifat ca „done” pe listă.

La întrebarea aceasta este posibil să zâmbești larg sau dimpotrivă să fii supărat în funcție de nivelul obiectivelor stabilite inițial – dacă ți-ai propus să faci pe altcineva fericit sau măcar să zâmbească, pesemne că zâmbești și tu dar dacă ți-ai propus să îți achiti toate ratele la casă sau să avansezi de la team leader la director general s-ar putea să fii puțin dezamăgit.

Este nivelul obiectivelor setat prea sus, nu ai făcut tu tot ce trebuie,  au fost prea multe forțe care te-au împiedicat să ți le atingi,  a lipsit un plan detaliat pentru realizarea lor? Care este adevărul ? Acum este vremea bilanțurilor deci vei trece în revistă fiecare dintre întrebările de mai sus,  vei analiza, vei stabili ce a fost greșit și cum vei proceda pe viitor.

Dar mai e un adevăr pe care foarte mulți îl cunosc și foarte puțini cred în el – că este o artă să nu îți faci planuri ! Intr-o zi din cele 365 în care ai în mod uzual cel puțin 8 ore dedicate jobului, 7-8 ore dedicate somnului,  cel putin 50 de minute dedicate transportului și 7 ore în care doar teoretic faci ce vrei dar în fapt îți dedici timpul activităților casnice, culturale sau sociale, familiei,  părinților și un pic ție, să îți îndeplinești diverse nevoi, planificarea este de bază. Plus că la job angajatul care își planifică ziua la minut este de lăudat, mai bine văzut de șef, poate și mai bine plătit că face mai multe lucruri în același interval.

Intr-un asemenea context SĂ NU ITI FACI PLANURI ESTE O ARTĂ.

1 dată pentru motivele mai sus enumerate, a doua oară pentru sutele de cărți motivaționale care îți vând idei de genul – până la vârsta de 35 de ani trebuie să fii cel puțin manager sau gândește-te de acum, schimba-te acum, acționează acum ca mâine să prosperi,  să ai bani de pensie samd și a treia oară pentru calendare / agende datate.

Un calendar sau o agendă datată este ca o reclamă cu mesaj subliminal – nu scrie direct pe coperta lor „faceți- vă planuri” dar prin conținutul lor exact la asta te invită,  gen „ar fi bine să scrii ce faci pe data de și apoi să mă porți cu tine și să mă deschizi ca sa îți reamintesc”…

Și atunci cum ar arăta o întâlnire între 2 oameni de genul – unul cu calendarul făcut pe cel puțin 1 an și celălalt care spune că planul lui intr-un sens metaforic ar putea fi „să taie frunza la câini”? Dezastru e primul cuvânt care vă vine in minte ? Mie una asta mi-a venit dar ar putea sa iasă și ceva bun totuși și hai să vedem de ce.

Omul care nu își face planuri este OMUL PREZENTULUI, viața lui se măsoară AICI și ACUM, trăiește momentele bune sau rele din plin și este mai predispus să facă haz de necaz, să nu se ia prea în serios nici măcar când e la răscruce în schimb ce omul panificării este mai degrabă PRUDENT, devine un manager în plan personal în sensul în care își exersează zilnic abilitatea de a lua decizii, poate resimți mai puternic sau mai stresant un eveniment negativ pentru ca îi dă planurile peste cap.

Când planifici totul știi încotro mergi, trebuie doar să fie puțin ajutată corabia ta de un vânt prielnic în timp ce călătoria fără destinație poate aduce momente incredibile pentru că nu ai planificat dar și furtuna să te prindă nepregătit, cu o corabie prea ușoară pentru drumul pe care navighezi.

Planificarea creeaza ASTEPTARI in timp ce lipsa ei creează SURPRIZA. Să nu îți faci planuri este arta de a-ti opri avalanșa de gânduri, de temeri, impulsul de a anticipa un viitor pentru a te dedica momentului de acum, pentru a te lăsa surprins.

Lipsa planificării te face oarecum echidistant in fața oricăror momente – fie ele fericite sau mai puțin plăcute, dacă primești de la colegul tău o scobitoare de Secret Santa ( am auzit de ascuțitoare nu si de scobitoare 🙂 iei ca atare situația si te amuzi mai mult sau mai puțin in funcție de ce cadouri se mai dau și de personalitatea ta.

Dar dacă ești omul planificării și după ce planifici 2 zile, mai petreci și 1 zi să cumperi, apoi îți aranjezi cadoul până la fundă, să fie perfectă și aceea și primești tot o scobitoare, s-ar putea să fii total dezamăgit chit că nu e același coleg, cel căruia ii dai cu cel de la care primești. Asta este de fapt starea trăită urmare a setării unei așteptări, a unui obiectiv – cadoului sau mai bine zis persoanei tale să i se acorde aceeași atenție pe care o oferi tu celuilalt.

Arta de a nu-ți face planuri se aseamănă cu momentul stabilirii unui concediu – poți alege să planifici de la începutul anului unde și cu cine mergi, cât vei cheltui pe transport, cazare, masă, ce cei vizita sau poți alege să îți iei concediu azi, să verifici câți bani ai în buzunar și în funcție de asta să pleci. Sentimentele unei persoane care își face planuri pot fi ușurare că are un scop, de siguranță dar și de stres că trebuie să și le îndeplinească în timp persoana care nu are planuri se simte sau poate chiar este „zen”, relaxată, deschisă la mai multe oportunități dar și mai puțin statornică.

Și ar mai fi o întrebare – de ce ne facem planuri ? A planifica = a avea o garanție că vei putea lupta pentru îndeplinirea lor, cine oferă garanția aceasta ?

 
 
*Poza este de pe acest blog si  din acest articol