La un moment dat discutam cu o prietena despre feedback-ul la interviuri si cum uita multi angajatori sa il ofere si ajungem cu discuția la „job hoppers”, adică acei candidati care stau destul de puțin intr-o companie si schimbă des locurile de munca. Contextul era urmatorul – cum sa oferi feedback unui astfel de candidat despre motivul real si anume teama ca el va părăsi compania după 1an jumătate sau chiar mai devreme.
O teama oarecum justificata pentru ca se pierd bani in recrutare, training si angajatul drept recompensă pleacă. Plus ca un astfel de angajat e mai greu manipulabil – dacă unora le poți da o prima pentru a le compensa nenumaratele sarcini extra fisa de post, job hoper-ul poate riposta si chiar pleca cum se confrunta cu situații mai dificile. Si exista presupunerea ca job hoppers pleaca dintr-un loc in altul in primul rand pentru bani, avand sansa sa castige mai mult odata cu schimbarea jobului.
Avem așadar un profil de candidat aparent neatrăgător pentru recrutor – ușor adaptabil dar schimbator, care prinde rapid dar se plictisește si mai repede, deschis la concesii avantajoase in primul rand pentru el. Si intr-o piață a muncii in care totul se derulează ca o joacă de a șoarecele și pisica între candidat și angajator, unul promițând că vine la interviu si devenind campion la absență și celălalt dorind implicare și disponibilitate la orice oră dar fiind codaș la recompensă; ce va face recrutorul ?
De multe ori doar în ultimă instanță va apela la job hoper, când nimeni nu vrea postul respectiv sau când a trecut deadline-ul și trebuie să ofere managerului o listă scurtă sau măcar 1 om pentru postul respectiv.
De ce ar putea fi greșită această strategie? Să luăm în calcul câteva argumente in privinta job hopperului:
- A lucrat în industrii diferite, procese cât mai diverse și s-a confruntat cu o varietate de situații cu care cineva care petrece mai mult de 5-6 ani în companie, cu atât mai mult dacă nu a schimbat postul, nu s-a confruntat
- Networkingul profesional, una dintre „armele recrutarii” in ziua de azi este ceva obisnuit pentru el si asta inseamna ca oricand poate aduce oameni, idei noi si poate fi motorul schimbării
- Expertiza in mai multe arii ii confera un statut de consultant, poate privi obiectiv si mai ales anticipa mult mai rapid o situatie care ar impacta semnificativ compania sau dificultatile aplicării unui plan
- Nu va spune NU – intre angajații care opun rezistenta unui alt mod de lucru, unor idei noi, unor colegi mai dificili si el diferenta se va observa imediat – va fi primul care interacționează cu cei pe care compania îi sancționează pentru nonconformism, lipsa de loialitate si primul care va trece la fapte
Conform Career Builder, 25% dintre angajatii sub 35 ani au avut mai mult de 5 joburi si trendul continua mai ales pentru generația Millenials. Exista industrii sau poziții in care este absolut recomandat sa fii job hopper spre exemplu industria medicala unde schimbarea locului de munca pentru o clinica unde se lucreaza cu aparatura moderna poate creste considerabil gradul de competența sau industria IT unde invatarea unor noi limbaje de programare, dezvoltarea de aplicații pentru domenii diferite de activitate iti sporește statutul de „cel mai bine cotat in piata”.
Un challenge interesant ar fi ca insusi recrutorul sa fie un job hopper – ar avea o vizibilitate si intelegere mult mai extinsa asupra posturilor, industriilor; ar crea un standard de performanta greu de atins datorita comparației intre multe practici de recrutare si selecție si decantarii celor mai eficiente, pliate perfect pe ariile respective.
Un job hopper face tot o rotație pe posturi dar in exterior și atâta timp cât alegerile sale sunt justificate pe baza unor argumente logice, nu a unora exclusiv emoționale care să te determine pe tine ca recrutor să îl consideri instabil emoțional, nu există motive reale de îngrijorare. În plus oamenii de 50 ani care se reorientează spre alte cariere din faptul că meseriile lor au dispărut in timp sau câștiga sub nivelul minim de subzistență și ii vezi ca azi au urmat cursuri de turism, mâine de trainer sunt de condamnat? Poate că toți i-au considerat job losers și le-au refuzat șansa de a face ceea ce se pricep și așa au devenit job hoppers.
Acorda sanse si unui job hopper pentru binele pe care il poate aduce organizatiei tale, fie si pe termen scurt !
Poza e de Aici
Interesant articol. Din pacate, in aceasta perioada sunt din cei in ce mai multi candidati care schimba rolul. Cred ca cel e mai important e sa investigam motivul schimbarii jobului. Intr-adevar, pentru un recruiter este un risc iar managerul poate sa refuze un interviu cu candidatul pentru ca nu este de incredere. Insa, cu riscul de a ma repeta conteaza foarte mult rolul si o discutie cu persoana respectiva te poate ajuta sa iei o decizie.
Riscurile sunt de ambele parti mai ales daca job hopperul are deja un job de aceea da, o discutie clarifica foarte mult situatia, important e sa dam o sansa