A circulat zilele acestea pe Internet o fraza care a stârnit zâmbete si chiar ironii „Gimnastii s-au intors acasa (a se intelege Bucuresti) de la Campionatul European din Cluj”. Pe 23.04 se incheia la Cluj Campionatul European, o competitie de gimnastica, organizata in Romania dupa 60 de ani. Ce am descoperit in circa 4 zile petrecute acolo este adevarul ironiei formulate de presa caci acel „acasa” este de fapt o sintagma peiorativa la adresa capitalei incapabile in circa 2 ani sa construiasca o sala polivalenta, sa ofere un cadou de suflet sportivilor care fac Romania cunoscuta in fata unor puteri precum Rusia, Franta, Germania etc.
Competitia privind organizarea acestui campionat a venit din partea Danemarcei, o tara cu PIB pe cap de locuitor in top 10 conform Fondului Monetar International si cu cei mai fericiti oameni de pe planeta conform statisticilor. Motivul pentru care ne-a fost acordata onoarea de a-l organiza, in lipsa unor planuri concrete, a unei sali a fost strict legat de performanta sportivilor romani de-a lungul timpului incepand cu Nadia Comaneci (1976 Montreal), Andreea Raducan, Simona Amanar, Gina Gogean, Catalina Ponor, Sandra Izbasa si incheind cu Larisa Iordache (din cea mai recenta generatie de gimnaste).
Si cumva temerile s-au adeverit – Bucurestiul era prima optiune inaintata pentru organizare si a tinut sa ne arate ca o sala, cateva anexe destinate incalzirii sportivilor este o constructie colosala, mai ceva decat Tunelul Gotthard, considerat cel mai lung tunel feroviar din lume si a carui constructie a durat 17 ani. Ca atare varianta de rezerva a fost cea salavatoare si ardelenii au reusit in mai putin de 2 ani sa faca totul ca la carte: o sala capabila sa gazduiasca 7000 de oameni, anexe destinate incalzirii sportivilor inainte de intrarea in competitie, atragerea de sponsori din industrii diferite precum Petrom, Banca Transilvania, Farmec, Jidvei etc, un marketing excelent care a facut ca sala sa fie arhiplina si pana si Nadia Comaneci sa lase Oklahoma pentru Cluj.
Daca intrebati cum au reusit asta in detrimentul Bucurestiului, salvandu-ne onoarea in fata Europei, raspunsul e destul de simplu: CALITATEA OAMENILOR. Iar prin calitate intelegem – EDUCATIE, BUN SIMT, OSPITALITATE, EFORT COLECTIV. Nu spun ca in Bucuresti nu gasim si astfel de oameni, doar ca sunt exceptii si e de ajuns sa te uiti in trafic sa vezi cat de putine sunt si acele exceptii.
Educatia este baza – in sala din Cluj mai mult de 5000 de oameni erau romani DAR:
- nu se impingeau la intrare si nici nu se cereau favoruri desi unii dintre ei aveau copii de cativa anisori
- nu s-au inghesuit sa isi parcheze masinile direct in fata salii
- nu intrau anapoda in sala, dupa mult timp de cand incepuse competitia
- nu s-a fluierat, nu s-au huiduit sportivii din celelalte tari, nici chiar cand reprezentau un pericol pentru ai nostri;
- nu paraseau sala cum remarcau ca nu mai concureaza romani;
- nu s-au lasat cutiile de popcorn si de suc aruncate pe jos;
- nu pacaleau turistii straini la bani cand acestia cumparau pizza, suc, popcorn etc
In plus la orice intrebare, inclusiv in afara competitiei fie ca erai roman sau turist strain ti se raspundea amabil, cu zambetul pe buze pana cand erai pe deplin clarificat. Clujenii iubesc sportul, autoritatile nu isi fac aparitia doar la inmanarea de medalii sau la intoarcerea sportivilor romani recunoscuti in intreaga lume pentru performante – acestea incurajeaza practicarea lui de la varste fragede – dovada fiind baza sportiva de la Gheorgheni, unde accesul in perimetrul bazei este liber si gratuit pentru toti cetatenii.
Ca sa nu mai vorbim de efortul voluntarilor, al tuturor celor implicati in organizare – este un efort comun, o MUNCA DE ECHIPA, ale carei rezultate s-au vazut in tot, dar mai ales in detalii – melodia fiecarei gimnaste de la sol pusa corect, melodii specifice fiecarei nationalitati dupa incheierea exercitiului, curatarea saltelelor intre rotatii pentru a evita alunecarea gimnastilor, interventia prompta a echipelor de urgenta la micile accidentari ale sportivilor etc.
Autoritatile din Cluj au mai spalat putin din fata murdara si needucata a Romaniei, cea acuzata de coruptie, de furt, de infrastructura sub orice critica si au dovedit ca prin munca, disciplina, prioritizare corecta, cheltuirea banilor cu folos se pot face minuni. Prin Campionatul European de Gimnastica de la Cluj – Nadia Comaneci, Catalina Ponor, Larisa Iordache, Marian Dragulescu precum si sportivii din generatiile anterioare au primit inapoi o mica parte din bucuria pe care ne-au facut-o ani de zile prin performantele lor. De asemenea, au avut o ocazie aproape unica de a se simti romani nu doar cu numele sau cu tara in care s-au nascut, ci si cu valorile pozitive pe care le-a transmis acest campionat intregii Europe: fair play, cinste, asumare de responsabilitate, munca de echipa.
In calitate de spectator, multumesc tuturor celor implicati in acest eveniment incredibil, sportivilor nostri si antrenorilor pentru rezultatele obtinute si va invit sa vizitati Clujul – veti regasi oameni amabili, gata oricand sa dea un ceas pentru o cafea impreuna, locuri extraordinare si unice in Europa – Gradina Botanica, Salina Turda, aer curat si curatenie pe strazi si mancare buna ca la mama acasa !
- Spune NU PLAGIATULUI, Alege originalitatea !
- Pozele sunt din arhiva personala si 1 de la Agerpress