Organizational culture

Statutul de mama in ochii angajatorului

Mama este fără îndoială prima ființă care ne întâmpină pe acest Pământ și tot prima care ne oferă dragostea necondiționată din prima secundă a vieții noastre până la ultima ei suflare. Ea renunță, pe parcursul călătoriei noastre, la multe – de la simple cumpărături la ieșiri cu prietenele pentru mai multe ore și chiar la un job mai bine plătit, dar care ar răpi-o de lângă puiul ei. Mama este mereu acolo când prietenii, profesorii, soții sau alții ne dezamăgesc sau ne fac rău și oricât de supărată, de tristă, de îngrijorată ar fi, tot își găsește timp pentru noi.

Când vorbim de traseul profesional al unei femei care devine mamă, de obicei avem un traseu descendent în primii 4 ani sau chiar o stagnare pe mai mulți ani.

Situația este influențată pe de o parte de noile responsabilități pe care, oricât de multă bunăvoință ar avea tații sau bunicii, nu le pot îndeplini decât mamele și pe de altă parte de optica angajatorilor.

Am remarcat două modalități de abordare din partea acestora. Mă plimbam prin parc și discutam cu o mămică și îmi povestește cum a fost întrebată la interviu dacă are de gând să facă și al doilea copil si când anume. A fost bulversată de întrebare, mai ales că stia că un angajator nu are voie să pună astfel de întrebări personale la interviu.

Astfel o  atitudine este cea în care mama „este pusă la zid” pentru că a „îndrăznit” să își lase un urmaș. Motivația acestui tip de angajator este că o mamă îi „afectează negativ profitul” din cauză că:

  • Nu va fi la dispoziția lui la orice oră
  • La ora 17 sau ora 18 în funcție de programul de lucru „va sparge ușa” (pleacă la program adică)
  • Va cere des libere în primii 2-4 ani căci ba a răcit, ba s-a îmbolnăvit, ba s-a accidentat copilul
  • Va refuza politicos toate ieșirile, team buildingurile sau alte activități cu colegii din firmă
  • Va „atrage și alte mămici în cursa” pentru naștere
  • Va deveni interesată strict de salariu și stabilitate și mai puțin sau deloc performanță

În consecință acest tip de angajator va evita să angajeze mame, va avea o medie de vârstă de 25-26 ani in cadrul companiei și va promite în cadrul interviului posibilități de avansare rapida, salariu tot mai bun în funcție de performanță. Probabil, în funcție și de sectorul de activitate al firmei, va angaja mai mult bărbați.

Am întâlnit și o a doua atitudine, aceea „protectivă” față de mame la modul că nu sunt privite cu ochi răi și chiar li se dă mai multe responsabilitati, uneori pe principiul „are copil de crescut, adică cheltuieli tot mai mari deci nu își dă demisia în secunda 2, „înghite si face”. În acest caz sunt mai mulți factori care influențează nivelul de sprijin si mai ales de respect acordat mamei:

  • Dacă managerul este femeie cu copii sau cu alt statut sau este bărbat
  • Dacă venitul mamei este suficient de mare încât să angajeze bona, să trimită mai târziu copilul la diverse activități pentru a-i umple timpul
  • Dacă poziția ocupată este una cheie pentru companie
  • Dacă printre valorile implementate în companie este și cea de ” respect pentru mame” (de exemplu prin acordarea unei prime simbolice de 8 martie)

Din punctul meu de vedere, dacă privim la nivel macro, faptul că sunt femei care mai fac copii în România anului 2018, este de bun augur. Intr-un mediu instabil politic, economic, prea sărac în medici, echipamente la nivel de maternități, spitale a da naștere și mai ales a te responsabiliza pentru cel puțin 20 ani este un act de curaj. Pe fondul emigrației puternice și a deficitului de talente, creșterea natalității este una din putinele chestii bune.

De cealaltă parte, la nivel micro, o femeie care dă viață și crește un copil, nu este cu nimic mai prejos decât o tânără fără obligații:

  • Prioritizeaza si se organizează mai bine pentru că acasă o așteaptă cineva
  • Este mai atentă la calitatea muncii depuse
  • Este mai răbdătoare, dispusă să învețe pe alții pentru că știe cum să predea lecții de viață copilului ei
  • Este la fel de deschisă să învețe lucruri noi pentru că cel mic o învață zilnic ceva nou
  • Va fi mai loială companiei pentru că aceasta ii ofera mijloacele materiale sa isi creasca copilul. La randul ei, ea oferă din ce primește de la copil: bunătate, curiozitate și ambiția de a descoperi, perseverenta (cu care el face atâția pasi, cade si o ia de la capăt până invata să meargă singur).

Poate că este nevoie sa suportați cheltuielile celor 126 de zile (până le recuperati de la stat),  poate că reintegrarea mamei după 2 ani va fi mai dificilă, poate că o veți învoi mai des decât va doriți, dar DRAGI ANGAJATORI NU UITATI: ca sa ajungeti unde sunteți, cel puțin în primii 18 ani ați avut nevoie de ea, de MAMA!

mother-429158_1280

  • Pozele de pe Pixabay si Workingmom.com

*Respectați Legea Drepturilor de Autor în locul Plagiatului

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s