Cum serviți răbdarea – cu polonicul sau cu lingurita?

Citești in: 4 minute

Experimentul și cunoașterea oamenilor

Cu ocazia Superblog, am scris un articol fain despre importanta unui sistem de sonorizare profesionist (Cine spune ca muzica relaxează mereu?)  în relație cu nivelul de relaxare oferit de concertul preferat. Dacă veți citi articolul, veți remarca ca totul a fost gândit sub forma unui experiment, asta pentru ca mi se pare cea mai relevanta forma de analiza a comportamentului uman. Supoziții putem face toți despre cineva și cu siguranță vor fi subiective, fiind filtrate de propria experienta de viata și propriile principii, dar experimentul ofera o anumita precizie, o anumita rigoare, matematica chiar.

Antreprenorii și răbdarea 

Acum mi-a venit ideea unui experiment de business – cum ar fi sa se reunească la o masa toți antreprenorii, de la start up la business – uri medii și mari și sa li se dea un test de răbdare? De ce zic test și nu experiment? Pentru ca vad propriul lor business ca pe un experiment – au pornit de la o idee, au acumulat resurse, au adunat oameni potriviți în jurul lor și au realizat produsul sau serviciul. Practic a fost un experiment multiplu – o data al realizării unei inovații, a doua oara a propriei evoluții pentru ca, oricât de trecut prin viata ai fi, tot ai avea ceva nou de învățat, mai ales din afacerea proprie și a treia despre răbdare.

De ce răbdare? Fiecare dintre noi se naște un grad mai mare sau mic de toleranta la ce este în jur și pe parcursul vieții, atât prin efort conștient cât și prin mediul cu care interacționam, ne modelam și ajungem sa avem un nivel mai ridicat sau mai scăzut de răbdare.

Ei bine un antreprenor, indiferent de nivelul de toleranta cu care s-a născut sau modul în care l-a gestionat pana atunci, ajunge în mod paradoxal ați zice, sa fie un om răbdător.

Afacerea proprie – începuturile rabdarii

Gândiți-vă ca mâine vreți sa deschideți o librărie care sa conțină doar cărți SF, polițiste, literatura straina și de știință.

Prima data gândiți ideea, aveți răbdare sa va vina, sa o prelucrati, sa o coaceți pana aveți o viziune clara.

Ulterior va uitați la competiție, în piața de profil și va întrebați – de la ce edituri sa aduc eu astfel încât sa am un preț mai bun decât la Carturesti, un brand deja consacrat sau cum ii voi convinge pe cititori sa ma aleagă pe mine, când e mult mai simplu, la un click distanta sa comande de pe Amazon? Va mai umpleți cel puțin doua căni cu răbdare.

Va documentați în sfârșit și căutați spațiu. Chiriile mari va pun la încercare rezervele sau va fac sa va gândiți la noi modalități de finanțare. Atingeți cu o mana tremurânda rezerva, căci știți ca e o șansă unica – puteți sa faceți ceva wow sau sa fiți mai lefter decât ați fost vreodată. Mai turnați o ceașcă cu răbdare va rog!

Ajungeți sa aveți și spațiu și contractele cu editurile, acum aranjarea în spațiu – ce ușor pare când intri la Humanitas sau Carturesti – le vezi cum zâmbesc frumoasele de ele, pe raft – Dezvoltare personala, Istorie, Psihologie etc. Tu ai mult mai puține opțiuni, dar cum alegi ce vede cititorul prima data sau ce mai aduci nou în spațiul tău pentru ca un client sa revină? Fac o paranteza inspirata de pisica pufoasa și grasana de la Carturesti – sa îți aduci și tu papagalul de acasa sau poate o găină ca Iulia Albu, poate poate vor zăbovi mai mult cititorii?

Trei polonicuri va rog cu răbdare, da repede va rog!

Iuhuu – a intrat primul client, doar s-a uitat, ohoo și al doilea – și iată prima carte vândută !! A venit sfârșitul de săptămâna și numeri banii, ești încă pe minus și probabil vei fi nevoit sa angajezi pe cineva, căci tu ai nevoie de timp pentru viziune, pentru contracte noi cu noi edituri, pentru marketing șamd. O lingura de răbdare nu ajunge, un bol ar fi excelent! Trece timpul și încet încet îți faci proprii clienti și treci la nivelul următor – cel de fidelizare pe o piață competitiva. Acum servești răbdarea cu lingurita, polonicul a fost bun la început.

Răbdarea este secretul reusitei

Ati prins ideea? Eu zic ca oamenii ăștia de afaceri sunt cei mai răbdători, mai ales pana încep sa culeagă roadele businessului lor, asta pentru ca nu e deloc ușor sa treci prin atâtea etape pana îți vezi visul împlinit și sigur nu o poți face fără răbdare. Ca o au din naștere, ca se înarmează pe perioada afacerii, ca răbdarea joaca rol de stimulent pe parcurs ce rezultatele încep sa apară – oricum ar fi, ea este baza experimentului. De aceea, nu am nicio îndoială ca oamenii ăștia de business ar avea scorurile cele mai mari la testul răbdării.

Răbdarea face,  dacă vreți, diferența între un proiect finalizat și unul eșuat, între succes și insucces. Nu degeaba, spun psihologii, ca acei copii care se abțin sa ia prima bomboana și cred în promisiunea adulților, ca vor primi mai multe la sfârșit, sunt și cei care vor reuși mai târziu în viata. Și apoi gândiți-vă ca sunteți și soți sau soții, tata sau mama, nu doar oameni de afaceri. Vii acasă cu capul plin de idei, vrei doar sa guști ceva și o sa dormi, iar copilul te ia de bun, mai proaspăt ca salata care apare primăvara și trebuie sa te joci nu gluma – asta da test al răbdării! Și mai are chef și partenerul de viata de o discuție, de o ieșire, de nspe chestii la care nici nu te-ai gândit, alt test de răbdare? Zii sincer îți fac o ciorba cu răbdare? E delicioasa!   

Monoglutamatul de răbdare va rog! 

Viata înseși este o lecție despre răbdare, pe care o servim zilnic – uneori cu lingurita, alteori cu lingura și de cele mai multe ori cu polonicul, mai ales în relațiile interpersonale. Este de preferat sa ajungă ca monoglutamatul de sodiu, cel despre care zic nutriționiștii ca ne da dependenta și pofta continua după o anumita mancare.

Cum ar fi, când cineva te jignește, sa te abții din a-i răspunde cu aceeași moneda, sa ai răbdare sa îți treacă furia și apoi sa vorbiți calm?

Cum ar fi, când colegii de echipa se grăbesc sa tragă concluzii pripite despre un anumit proiect, tu sa ai răbdare și sa îl analizezi în profunzime?

Cum ar fi, când copilul tău superenergic și galagios îți cere sa ii dai macar o ora din timpul tău, după o zi încărcată de munca, sa te reîncarci cu răbdare pentru el?

Cum ar fi, când părinții tăi în vârstă, mai uituci, te suna sa îți spună a mia oara aceleași lucruri și tu sa le răspunzi cu răbdare și blândețe?

Ce bine ar fi sa servim zilnic monoglutamat de rabdare. Poate nu vom deveni toți oameni de business, dar cu siguranță vom fi mai calmi, mai buni, mai iubitori cu cei din jur.

Voi ardeți de (ne) răbdare sa terminați articolul așa-i?