Încrederea în sine este cea mai importanta abilitate?

Citești in: 4 minute

Ce nu este încrederea în sine?

De multe ori, întâlnesc recrutori care se plâng de candidati la modul: „nu ma deranjează ca nu are experienta, totul se poate învața, dar atitudinea e problema!” Am săpat mai adânc sa vad ce ascunde acest cuvânt „atitudinea” și am descoperit ca se refera în 99% din situații la încrederea in sine. Încrederea in sine nu trebuie confundata cu supralicitarea unor abilități, overselling la interviu din partea candidatului.

Încrederea în sine nu înseamnă tupeu la interviu, gen „uite-te bine la mine, sunt fiica lui X, nepoata lui Y și mi se cuvine acest post” .

Încrederea în sine nu este sinceritate pana la prostie, sub forma:”nu cunosc deloc acest program, deși este criteriu eliminatoriu, dar am venit sa testez recrutorul” .

Încrederea în sine nu este un algoritm complicat, nu este o funcție matematica cu calculul succesului și a eșecului profesional.

Atunci, ce este încrederea în sine?

Încrederea în sine este atunci când ești legata la ochi și parcurgi tot drumul prin  casa ta fără sa te împiedici sau sa cazi ! 

Cu alte cuvinte, batista la ochi înseamnă necunoscutul, toate situațiile care ne apar în viata și ne obliga sa avem o reacție. Casa ta este de fapt ceea ce știi despre tine și poți garanta.

Spre exemplu ai 10 ani experienta ca economist și decizi sa faci o schimbare profesionala. Lângă tine mai așteaptă un candidat cu doar 1 an experienta pentru aceeași poziție.

Încrederea în sine este data și de experiență, dar cel mai mult de modul în care pui problema și te adaptezi la interlocutor.

E posibil sa fii întrebat: „Dă-mi un exemplu de o greșeală pe care ai făcut-o în decursul activității și explică-mi dacă și cum te-a afectat pe tine și pe ceilalți” 

Tu, economistul cu 10 ani experienta, vei da un exemplu concret și vei spune ca experienta te-a ajutat și greșeala a fost o nimica toată.

Cum va rezolva tânărul cu experienta de 1  an? Ar putea răspunde – „nu am făcut greșeli pentru ca, dacă as fi făcut, as fi fost dat afara”  sau „am greșit la început când nu cunoșteam procedurile, modul de lucru dar am fost înțeles prin prisma faptului ca eram junior. Dar am învățat aspecte legate de procedura, gradul de toleranta al anumitor persoane  și n am mai repetat greseala”.

Va dați seama cine are mai multa încredere în sine din aceste răspunsuri? Eu personal as paria pe tânăr cu a doua varianta de răspuns, căci încrederea în sine presupune sa fii cinstit cu tine, cu ceilalti, sa ți asumi imperfecțiunile și erorile și mai ales sa nu le comiți din nou.

Încrederea în sine este data de acceptarea eșecului, a nereușitelor in viata ta și de efortul de dezvoltare personala. Sportivii de performanta oferă cel mai bun exemplu în acest sens.

Încrederea în sine înseamnă asumarea riscului și ieșirea din zona de confort. Cat timp nu iei inițiativa, cât timp aștepți sa îți dicteze alții ce sa faci cu viata ta, încrederea în sine va fi o frunza bătută de vânt, care se înclina funcție de cum adie acesta.

Încrederea în sine presupune și naturalețe și perseverenta – uitați – va la un copilaș mici care face primii pași. El nu se se gândește ca va cădea, el nu pune răul înainte de toate și dacă cade, o ia de la capăt cu aceeași bucurie și puțin mai precaut.

Încrederea în sine înseamnă autocunoaștere și mai ales autoacceptare. Dacă știi ca ești bun la capitolul creativitate, dar nu îți place să lucrezi cu deadline, clar nu vei merge într-o agenție de publicitate sau o agenție de presa. Dacă ești recunoscut ca fiind glumețul găștii de prieteni, îți va veni ușor și la o întâlnire de networking, cu oameni complet necunoscuți. O gluma buna deschide o portița către inima celuilalt.

Este încrederea în sine cea mai importanta abilitate ?

Sunt mulți psihologi care pun problema încrederii în sine în baza relațiilor parinti-copii. Dacă părintele a avut teama, nu a lăsat copilul sa experimenteze, nu l-a apreciat, atunci încrederea in  sine a copilului va fi fragila. Am scris despre asta și aici: Cum îți crești încrederea în tine? 

Dacă luam de buna aceasta concepție, e probabil sa concluzionam ca traseul in viata este predeterminat și sa ne complacem in nefericire.

Poate ca părinții pun bazele relației cu încrederea, dar noi putem schimba asta, când conștientizăm. Cel mai ușor mod este sa ne întrebam – de ce ne este teama și ce ni se poate întâmpla cel mai rău daca confruntam frica. Dacă avem răspunsul și acționăm, din start încrederea în sine este mai puternica.

Putem împărți foaia în 2 și sa scriem calități si defecte. La capitolul calități putem adauga – in ce domenii le pot folosi cu succes și la defecte  – pe care dintre ele vreau sa le schimb și cum voi acționa.

Încrederea în sine începe când te oprești din fraze precum: „nu sunt suficient de bun, nu voi reuși, nu sunt capabil”, pentru ca atunci ridici bariera mentala.

Da încrederea în sine este cea mai importanta abilitate, dincolo de orice CV, orice interviu și mai ales orice experienta profesionala sau personala. Încrederea în sine este ceea ce te diferențiază pe tine de acum fata de acum 10 ani (#10yearschallenge) si te face sa te simți împlinit.

Tu cum stai cu încrederea?

*Poza talentenazdravani.ro

*Poza a-man-apart.com

*Poza unsplash

*Poza Kudika.ro

*Respecta Legea Drepturilor de autor în locul plagiatului