Guest postul de azi vine de la Dana Mierluţ, o tânără ambițioasa din Oradea, cu un handicap, ce o restricționează in desfasurarea multor activități, dar nu de la a avea propriul blog Be special, be you, de a și folosi alte daruri cu care a fost înzestrată, cum ar fi inteligenta și de a visa/spera la o lume mai buna.
Eu sunt Dana, am 23 de ani și sunt o masterandă a Facultății de Științe Economice din Oradea. Modestia nu își are locul în cele ce urmează, așa că pot spune deschis că am terminat în vară studiile de licență ca șefă de promoție.
Fac voluntariat de ani de zile și scriu binișor (articole / recenzii), motiv pentru care am un CV destul de stufos. Am fost chiar plecată pentru un semestru într-un schimb de experiență Erasmus.
Pentru un tânăr cu handicap, jobul nu este despre bani, este despre socializare
Și totuși, nu îmi găsesc un job serios. De ce? Pentru că lumea se cramponează de faptul că am o dizabilitate / un handicap. Spune-i cum vrei, pentru mine reprezintă același lucru: un impediment în a avea un viitor strălucit.
Nu, nu mă deranjează deficiența în sine, am depășit în urmă cu mult timp această etapă, ci modul în care e percepută ea în societate. Sunt nevoită să lupt zi de zi pentru o viață cât mai normală.
Degeaba aplic pentru un job online. Sigur, CV-ul meu e demn de luat în seamă, însă întotdeauna urmează un interviu, iar eu ca aspect fizic nu sunt tocmai visul unui angajator.
Mă pot descrie ca fiind o fată minionă, slăbuță și delicată, cu părul șaten de o lungime medie, cu ochi mari, căprui, încadrați de ramele unor ochelari de vedere și… imobilizată într-un scaun cu rotile.
Când ambiția și voința cântăresc mai mult decât orice impediment
Bineînțeles că asta nu e tot. Pe deasupra nici nu îmi pot folosi mâinile decât pentru a scrie pe telefon sau la laptop (am tastatura pe ecran). Practic am aproape întregul meniu de „probleme”, mai puțin o dizabilitate intelectuală.
Acum probabil te gândești cum aș putea lucra mai exact. Ei bine, ambiția mea e imensă și mereu găsesc soluții prin care să mă adaptez. Am scris singură acest articol, precum și tot ce se găsește pe blogul meu personal.
Evident că la fel am făcut și cu cele aproximativ 50 de pagini ale licenței.
Vreau șansa de a avea un loc de muncă stabil, ceva în domeniul economic. Îmi doresc pur și simplu ocazia de a-mi demonstra valoarea.
Sper că într-o zi (cât de curând) mă voi trezi dimineața pregătită pentru o nouă zi la birou. Mi s-a oferit posibilitatea să lucrez de acasă și a fost bine pentru o perioadă.
Însă cu toții avem nevoie de socializare. Eu sunt dependentă de zâmbete și de soare. Nu mă pot izola. Iubesc oamenii și interacțiunea cu ei.
Firmele se feresc sa angajeze tineri cu handicap?
Este adevărat că DGAS RO a oferit un stimulent pentru integrarea socială a persoanelor adulte cu handicap. Firmele au de câștigat dacă ne angajează, cam pe același sistem cu subvențiile pentru angajarea persoanelor peste 45 ani din 2018. Din nefericire, preferă să plătească o taxă în loc să o facă.
E mai ușor să deschizi portofelul decât să fii uman și să îți deschizi inima.
Noi suntem o responsabilitate pe care nu mulți sunt gata să şi-o asume.
Vreau să cred că există multe alte “Dane” în România, care ar da cu mare plăcere scutirile de impozite și taxe locale pentru persoane cu handicap aplicate în 2018 sau orice alt an pentru locuri de muncă.
Oamenii cu handicap duc o lupta grea, noi ceilalți ii putem ajuta
Dizabilitatea nu este o definiție a noastră ca oameni, ci numai ne face într-o oarecare măsură diferiți. Noi știm că diferit nu înseamnă ceva rău. Din contră, diferențele ne fac speciali și ne dau sens vieții.
Mulți dintre noi putem aduce un plus omenirii, dar trebuie să ni se acorde încredere. Nu ne dorim credite pentru persoane cu handicap, ci oportunitatea de a lucra cum se cuvine, de a ne câștiga existența.
Nu avem cum reuși singuri. O privire atentă în oglindă îți va aminti că și tu ești în aceeași situație. Împreună suntem mai puternici. Ajută-ne pe noi să dobândim normalitatea și vom evolua ca națiune. Nu e suficient să vrem o țară ca afară, trebuie să o creăm.
Sa facem o prioritate din incluziunea sociala, spune stop și tu Discriminării nescrise!
Consulta legea referitoare la persoanele cu handicap, Codul Muncii si pe cel fiscal și angajează! Tinerii cu handicap au dreptul la o viata normala!
Mulți dintre tinerii cu handicap pot duce o viață normală dacă îi ajutăm să se integreze. Discriminarea acestora trebuie oprită și ține de fiecare dintre noi să ajutăm la combaterea acesteia.
Este absurd și inuman să negi cuiva dreptul la muncă. Mai ales într-o societate în care oameni apți total refuză să muncească.
România e tara în care absurdul devine normal din păcate
Uneori îmi e rușine de țara în trăiesc. Ce frumos ar fi să privim lucrurile altfel. Să privim aceste persoane ca pe niște persoane cărora viața le-a luat ceva, dar le-a dat în schimbat lucruri mult mai importante. Daca le-am privi asa nu le-ar mai refuza dreptul la munca și le-am respecta mai mult.
Din păcate a devenit ghinion curat sa crești în România, cu atat mai mult dacă ai asemenea probleme..
Foarte frumos gestul tau si foarte buna initiativa. Cred cu adevarat ca exista pe lumea asta un loc pentru fiecare. Si ai dreptate Dana, a fi diferit nu e ceva rau, din contra.
Meritele aparțin exclusiv Danei, care a vrut sa scrie despre asta, eu doar am lansat invitația de a scrie pe blogul meu. Mulțumesc pentru aprecieri
Admir acesti oamnei. Mai ales tinerii ambitiosi. Pacat ca cei in drept sa actioneze nu o fac. Este multa comoditate la mijloc.
Și poate și prea multa birocrație..
mai ales…
Este dureros ca tineri capabili nu reusesc sa isi gaseasca un loc de munca pentru ca au un handicap fizic. Dar poate ca impreuna vom reusi sa schimbam lucrurile in bine.
Da și apoi ne plângem de lipsa de personal 🙁