Cine imi citeste blogurile stie ca sunt pasionata de gimnastica si urmaresc de la 5 ani toate competitiile, una dintre gimnastele preferate, fiind Larisa Iordache cu care am si povestit intr-un interviu de colectie despre sacrificiile pe care le cere performanta si paralela cu HR-ul. In ecuatia succesului intra atat anduranta, forta fizica cat si antrenamentul psihologic.
Este de departe unul dintre factorii cheie, pentru ca nu este usor ca sportiv sa resimti presiunea unei competitii precum Jocurile Olimpice. Sportivii de performanta sunt ca si noi, au aceleasi griji, tristeti, bucurii si doar puterea de a lupta cu limitele corpului de dragul pasiunii pentru acel sport ne diferentiaza.
M am bucurat foarte mult cand Razvan-Gabriel Zaharia a acceptat propunerea mea de a avea un #interviudecolectie, de a impartasi din culisele antrenamentului psihologic, despre cum se cladeste un campion.
Razvan-Gabriel Zaharia este psiholog, psihoterapeut cu drept de liberă practică, specializat în Hipnoză Clinică, Relaxare şi Terapie Ericksoniană, Psihologia Muncii şi Organizațională, cu stagii de formare internațională în Psihologia Sportului.
Il gasiti si pe blogul sau https://razvangabrielzaharia.ro/ si va invit sa il descoperiti si in interviul care urmeaza. Cu siguranta va va placea, este o persoana foarte structurata, cu o viziune holistica a vietii si cu curajul de a-si infrunta orice teama:
1. Cum s a nascut la tine pasiunea pentru psihologie si mai ales pentru latura asta motivationala, care nu este prea des intalnita la noi?
Pe scurt, pasiunea pentru psihologie s-a născut „întâmplător”. Mă pregăteam să devin inginer electronist și am cotit brusc spre psihologie, într-un anumit context… deci nu chiar întâmplător, pentru că nimic nu este așa. Apoi, cu cât am studiat mai mult, cu atât a crescut pasiunea.
Sentimentul de împlinire cu care fac antrenament psihologic împreună cu liderii și echipele, dar și cu părinții și copiii/ adolescenții, se află în strânsă legătură cu viziunea mea: fiecare om își aduce în lume calitățile, oferindu-le celorlalți prin acțiuni constructive și bucurându-se de viață.
Traduc performanța prin aducerea în lume a calităților personale latente (întâlnite sunt denumirea de talent/ potențial/ aptitudini) prin efort voluntar susținut, gestionând eficient interferențele (tot ceea ce nu este de folos, din exterior și din interior). Performanța = Talent x Efort – Interferențe
Antrenamentul psihologic este mai mult decât o latură motivațională. Are în vedere toate sferele vieții (cu propria persoană, relațională, profesională) și toate nivelurile (bio-psiho-socio-spiritual).
Este deopotrivă o pregătire psihologică pentru performanță în domeniul de activitate al celor cu care lucrez (sport, business, arta, școlă etc) și un antrenament psihologic pentru viață bună. Ce rost are performanța – oricât de înaltă ar fi – dacă nu faci bine și dacă nu te simți bine?!
2. Cat de mult dureaza sa vezi rezultatele si de fapt cum te pozitionezi tu fata de antrenori sau parinti astfel incat sa te asiguri ca primesti increderea lor? Porneste din perceptia mea ca nu e usor sa ii spui unui parinte ca il pregatesti mental dar s-ar putea sa nu vada rezultatele acum imediat, cum suntem obisnuiti noi romanii, ci poate mult mai tarziu
Rezultatele se observă după prima sesiune de lucru, în condițiile în care stabilim corect obiectivele. Pentru început întreb: „Ce vrei să obții/ vreți să obțineți din ceea ce facem astăzi aici?” și mă sigur că, pe lângă aspectele pe care le prezint în continuare, în prima ședință tratăm și acest prim obiectiv.
Mai în glumă mai în serios le spun că este nevoie de răbdare pentru a obține rezultate rapide. Și că de fiecare dată vor pleca altfel din întâlnirile pe care le avem, chiar dacă nu mai bine… din prima. Asta legat de sloganul „Altfel, în felul tău®”, care este și una din mărcile înregistrate pe care le am.
În altă ordine de idei, fac lucrurile „ca la carte” și pe înțelesul fiecărui om cu care lucrez, indiferent că este vorba despre antrenori, părinți, sportivi copii/ adolescenți/ adulți, antreprenori, lideri din multinaționale, oameni de HR etc. Mai exact:
✅ Fac în așa fel încât procesul să fie predictibil, stabilind clar cadrul de colaborare și creionând un parcurs de lucru.
✅ Ascult cu atenție și îi încurajez să se exprime așa cum le este firesc, să se simtă în largul lor.
✅ Definim cât mai clar problemele cu care se confruntă și decidem cu ce anume începem.
✅ Le spun care sunt factorii implicați în antrenamentul psihologic și care este ponderea acestora. Spre exemplu, relația de colaborare este cca. 30% din total.
✅ Stabilim că facem o echipă de experți: ei în ceea ce fac (inclusiv în problemele cu care se confruntă), eu în antrenamentul psihologic.
✅ Pe baza a ce și cum îmi spun clienții, conceptualizez situația și emit ipoteze de lucru, pe care urmează să le testăm/ validam împreună în continuare.
✅ Stabilim obiective comportamentale – direct observabile și măsurabile, progresive. Îi sprijin să identifice indicatori comportamentali ai schimbării, pe care îi pot observa chiar ei pe parcursul colaborarii.
Adică își vor da seama singuri cum funcționează ceea ce facem împreună. Iar pe baza feedback-ului lor voi afla și eu.
✅ Monitorizăm progresul pe parcursul colaborării. Adică ne asigurăm că știm încotro mergem, dacă lucrurile se schimbă în bine sau este necesar să căutăm noi căi de soluționare a problemelor. Toate acestea le discut cu clienții și contribuie la dezvoltarea relațiilor de colaborare bazate pe autenticitate și încredere.
Chiar dacă pe parcursul colaborarii ponderea cea mai mare a timpului o dedic lucrului cu copilul/ adolescentul, pregătirea psihologică include și sesiuni de lucru comune cu părinții și copilul/ adolescentul care se antrenează pentru performanță (inclusiv cu frații dacă este necesar).
Perspectiva sistemică include și antrenorii, când este posibil, chiar și în cazurile în care nu am o colaborare cu clubul/ școala la care își desfășoară activitatea copilul/ adolescentul.
3. Care sunt tehnicile de a motiva un sportiv afla in trei stadii – la inceput de drum, pe altcineva care sa zicem a fost ghinionist cu multe probleme de sanatate si vrea sa se lase desi are talent si cum motivezi pe cineva care are deja experienta, a facut performanta si nu mai gaseste motivatia interioara de a continua?
Așa cum spuneam, facem o echipă. Rolul meu este ca prin tehnicile utilizate să creez contextul psihologic în care fiecare să își clarifice și să își amplifice motivația pentru activitatea pe care o desfășoară. Sau pur și simplu persoana să constate că altceva este mai important pentru ea.
Cazul 1.
Sportivul aflat la început de drum:
Conștientizarea, adaptată etapei de vârstă, este unul din cuvintele cheie la început de drum în pregătirea pentru performanță, indiferent de domeniul de activitate.
Conștientizând parcursul pe care îl are de urmat și factorii implicați în pregătirea pentru performanță știe la ce sa se aștepte și devine mai capabil să își auto-regleze motivația, pentru a o menține la un nivel optim. Iată câteva tehnici:
💫 Este important să înțeleagă formula performanței (pe care am enunțat-o anterior) și să conștientizeze variabilele pe care le poate influența din cadrul acesteia: efortul propriu și reducerea interferențelor din sfera lui de influență.
💫 De asemenea, utilizez modelul nivelurilor logice ale învățării și schimbării (Robert Dilts).
💫 Mai aplic tehnici de creștere a încrederii în sine și de stimulare a imaginii de sine pozitive.
💫 Tehnici de interviu motivațional etc.
Cazul 2.
Sportivul cu probleme de sănătate, care vrea să se lase deși are talent:
Au existat reveniri în activitatea sportivă după accidentări serioase. Totuși, este important să știm cât mai obiectiv cu putință care sunt posibilitățile de evoluție ale sportivului, ținând cont de mai multe aspecte: medical, capacitate de pregătire fizică, tehnico-tactică etc.
Managementul așteptăriloreste unul din elementele importante aici. Este posibil ca sportivul să își dea șanse mai mici decât are in realitate.
În funcție de perspectivele de evoluție, explorăm posibilele căi pe care poate avansa în viață. Aceasta este una din tehnici.
Alta, complementară, este cea a balanței motivaționale, atât în plan conștient, cât și neconștient: cum ar arăta viața lui (cum ar trăi) peste un interval de timp semnificativ dacă ar renunța la sport vs. cum ar arăta dacă ar continua să practice sportul la nivel de performanță.
Cazul 3.
Sportivul are deja experiență, a făcut performanță și nu mai găsește motivația interioară de a continua:
În acest caz este necesar ca sportivul să își clarifice pentru ce face performanță, ce aduce în viața lui și ce oferă lumii prin ceea ce face. Află dacă și cât de mult rost are pentru el activitatea pe care o desfășoară.
Inventarierea, selecția și analiza căilor de viață posibilerelevante îl ajută să își găsească motivația de a face în continuare ceea ce este potrivit pentru el.
Balanța motivațională este utilă și în acest caz.
Analiza SWOTeste folositoare pentru analiza fiecărei traiectorii de viață luată în considerare.
4. Cu cine iti e mai greu sa lucrezi cu adolescentul sau cu parintele si care este argumentul din spate?
În terapia ericksoniana se spune că nu există client rezistent, ci terapeut insuficient de flexibil. Stabilind împreună obiectivele programului de antrenament psihologic și cadrul de colaborare (vezi aspectele menționate anterior), lucrurile sunt clare pentru toți cei implicați. În acest fel crește implicarea în procesul de pregătire psihologică.
5. Ce inseamna conceptul de psihologie integrativa, cum il aplici?
Pregătirea psihologică integrativă se referă la următoarele aspecte:
💡Se adresează tuturor celor implicați în pregătirea pentru performanță: copiii, adolescenții, adulții care se pregătesc activ; părinți; antrenorii, profesorii.
💡Ține cont de toate părțile, unul din obiectivele antrenamentului psihologic este armonizarea perspectivelor tuturor celor implicați.
💡Are în vedere toate sferele vieții (cu propria persoană, relațională, profesională) și toate nivelurile de funcționare a persoanei (bio-psiho-socio-spiritual).
💡Tratăm problemele atât structural (la nivelul construcției personalității), cât și simptomatic (pentru reducerea cât mai rapidă a disconfortului psihic). Cele două tratamente sunt complementare.
6.Cum gestionezi situatia in care parintele sau profesorul nu este cooperant sau in care te lovesti de prejudecatile parintelui ca al sau copil e menit sa fie medic si el de fapt vrea sa fie antrenor de exemplu?
Implicarea părinților și a antrenorilor/ profesorilor în antrenamentul psihologic are mai multe grade de manifestare. De la participarea cu deschidere, entuziasm și convingerea fermă că au o contribuție valoroasă până la evitarea implicării directe.
Părinților și antrenorilor/ profesorilor care au tendința să fie mai puțin cooperanți le prezint avantajele contribuției lor la pregătirea psihologică, atât pentru copil/ adolescent, cât și pentru ei înșiși. Accentuez direct și/sau indirect rolul lor pozitiv din aceasta perspectivă. Pornim de la premisa că nu își doresc un rol negativ sau să facă rău în vreun fel.
Părinții și copiii/ adolescenții cu care am lucrat până în prezent în programele de antrenament psihologic căzuseră deja de acord asupra parcursului viitor al acestora din urmă. Dar în terapie am întâlnit multe cazuri în care oamenii au ales o anumită traiectorie de viață (un anumit liceu, o anumită facultate, un anumit sport etc.) ca să scape de gura părinților sau, mai rău, că urmare a presiunilor psihologice făcute de aceștia.
Am mai întâlnit situații în care copiii făceau doua sporturi
în paralel și ajunseseră la punctul la care a fost necesar să decidă cu care continuă, pentru că nu mai puteau cu amândouă. Am îndemnat părinții să găsească înțelepciunea de a lăsa copiii să aleagă.
7. Care a fost cel mai mare „esec” al tau si ce ai invatat din el?
După nici un an de lucru ca liber profesionist am ajuns în situația de a-mi restructura creditele și de a reporni de la zero. Apoi am evoluat treptat. Chiar dacă am coordonat proiecte de schimbare organizațională de anvergură de pe pozițiile de manager HR și dezvoltare organizațională, când a fost vorba de mine lucrurile nu au mers așa de bine din prima.
Ca urmare a acestei experiențe am lucrat cu mine pentru a îmi schimba mindset-ul, inclusiv prin parcurgerea unui proces psihoterapeutei. Am făcut propriul antrenament psihologic pentru a trece de la angajat la liber profesionist. Observând și chiar simțind pe propria piele că nu merge automat, am parcurs un proces de schimbare conștientă, cu obiective, planuri de acțiune, planuri de dezvoltare specifice noului context existențial.
8. Ce inseamna pentru tine succesul si cum il masori?
Sănătatea și starea de bine sunt indicatori nefalsificabili ai succesului. Sănătatea mea, în primul rând, pentru că sunt direct răspunzător de ea. Apoi sănătatea copiilor mei. De asemenea, sănătatea oamenilor și a organizațiilor cu care colaborez.
Cum viața este o călătorie cu final necunoscut, pentru mine succesul este parcursul în sine.
Succesul mai este ce am învățat în fiecare zi, cât am contribuit la binele meu și al celorlalți prin acțiunile mele.
9. Spune-mi ceva ce nu ai mai povestit pana acum si ai vrea sa stie lumea despre tine 🙂
Când eram copil fugeam de cai mâncând pământul. Când se apropia un cal săream gardul aproape fără să îl ating. Pe la 26 – 27 de ani m-am împrietenit cu un coleg din Beclean, unde este una din hergheliile mari din Romania. Fiind în vizită la el, mi-a propus să mergem la echitație acolo. Mi-am amintit de istoriile din copilărie, dar m-am urcat direct pe cal, ca și cum nu avusesem vreodată frica de cai. În acea zi am mers la trap, apoi la galop și am luat două căzături mai ceva ca în filme.
De fiecare data m-am scuturat și am continuat. De atunci am mers pe cal ori de câte ori am putut, cu bucurie din ce în ce mai mare. În 2015 am participat și la un curs de Siguranță în echitație.
Din această istorie cu caii am învațat încă o dată că frica este un virus căruia doar noi îi dăm putere. Tot noi o putem anihila.
Și din căderile de pe cal pe care le-am avut am învățat că niciodată nu este calul cel vinovat, ci omul care îl conduce. Când vrei prea mult raportat la ceea ce poți riști să cazi.De aceea este necesar să avem răbdare cu noi (adulții) și cu copiii, pentru a crește sănătos și durabil.
[…] Pe scurt aceasta urmareste povestea a doi colegi de facultate, care pornesc aproximativ cu aceeasi baza – resurse intelectuale, financiare si evolueaza complet diferit. […]