Cand e timpul sa pleci dintr-un job

Cand e timpul sa pleci dintr-un job?

M-a intrebat o buna prietena in timp ce imi povestea despre ce se intampla la locul de munca cand e timpul sa pleci dintr-un job.

Eu ducandu-ma asa pe filiera emotionala ii zic pe nerasuflate: cand simti. Dupa, firea analitica incepe sa disece raspunsul superficial dat si incep sa fac inventarul cu ea:

1. Iti place ceea ce faci, aduce o satisfactie profesionala munca pe care o faci? 
2. Vezi impactul muncii tale?
3. Cum te simti la finalul unei zile de munca?
4. Esti multumit de colectivul din care faci parte?
5. Este aliniat setul tau de valori cu cultura companiei?
6. Ai un manager care crede in tine, te ajuta sa cresti si tu?
7. Este aproape locul de munca de casa ta?
8. Exista un echilibru intre timpul alocat jobului si timpul alocat pe plan personal?
9. Exista perspective de dezvoltare profesionala vertical sau orizontal?
10. Banii si pachetul de beneficii sunt suficient de motivante incat sa consideri ca merita sa continui?

Dupa pleiada asta de intrebari, prietena mea a ramas blocata si reactia a fost de genul: „Acum deja mi-ar trebui formula matematica sa stiu daca sa plec sau nu”.

Am ras amandoua, am pus pauza conversatiei pentru ca ne-au sosit mancarurile delicioase comandate si in plus paharul de vin fiert ne facea cu ochiul sa il savuram.

Am incheiat seara intr-un mod tare placut, dar fara sa am claritate pe ce urma sa faca prietena mea.

M-a sunat a doua zi sa imi spuna ca ea a luat decizia de a pleca si eu razand I-am zis daca a gasit formula matematica de succes.

Raspunsul ei a fost destul de simplu: Oamenii care tin la tine, care te-au apreciat profesional iti vor ramane la suflet si aproape si peste ani, indiferent de momentul plecarii. Tensiunile cu unii colegi se pot rezolva cu o buna comunicare, mai ales cand sunt oameni de treaba in ansamblu, nu strict ca au avut o zi proasta. In schimb evolutia profesionala nu o dobandesti daca faci cam aceleasi lucruri si ajungi la finalul unei zile sa fii mai mult intristat decat bucuros.

Recunosc ca la asa raspuns nu m-am asteptat, eu avand deja pregatite cateva teorii despre motivatie:

Teoria bifactoriala, formulata de Herzberg, Mausner si Snyderman in anul 1959, poate cea mai des citata teorie a satisfactiei muncii care spune ca realizarea, recunoasterea, munca in sine, responsabilitatea, avansarea-factori ce produc satisfactie, antreneaza modificari atitudinale durabile, de lunga durata si au fost numiti factori de valorizare sau de continut. In schimb factorii de igiena precum politica companiei, remunerarea, conditiile muncii, relatiile dintre colegi pot produce insatisfactie si modificari  de atitudine pe termen scurt.

Teoria proceselor oponente formulata de psihologul american F. Landy care aduce in discutie ca satisfacția este influențată de sistemul nervos central, ceea ce o organizatie nu poate influenta. Cu alte cuvinte, echilibrul emotional depinde de o serie de mecanisme interne si nu ar fi conditionat si de influentele externe. Al doilea postulat sustine ca procesele oponente devin mai puternice de fiecare data cand sunt activate, adica acelasi stimul poate avea efecte diferite asupra satisfactei individului, in functie de cat de des a experimentat individul stimulul respectiv in trecut. Cu acest postulat intelegem aspecte din viata curenta si cea organizationala. Astfel, intelegem ca munca este nesatisfacatoare nu prin ea insasi, ci atunci cand individul este expus repetat la acelasi fel de munca. Raspunsul fiziologic creat de aceasta situatie indeparteaza placerea.