Subiectul plecării unei persoane din organizatie pare a fi un clișeu iar daca ne raportam la fluctuația de personal din outsourcing este oarecum inutil sa vorbim despre. Întrucât am remarcat si citit foarte multe articole in care este găsit vinovat „managerul” pentru plecarea dintr-o companie, m-am gândit ca este prea unilateral abordat procesul încât sa nu intervin.
In primul rand plecarea unui angajat trebuie raportata la o perioada – pleacă după 1 săptămână, 1 luna, 1 an sau câțiva ani buni? Cu cât perioada este mai scurta, cu atât mai mult „se ridica sabia de deasupra capului” managerului si atârnă asupra altcuiva.
Si de cele mai multe ori vina se împarte intre angajat si recrutor 50% – 50%. Pe de o parte angajatul și-a proiectat o imagine despre post a carui realitate nu corespunde sau își da seama pe parcurs ca nu poate face fata cerintelor ; pe de alta parte asupra recrutorului. Orice proces de recrutare, mai ales când jobul este destul de solicitant sau poate prea repetitiv, devine sau recrutorul are datoria sa il transforme intr-o „vânzare reușită”. Ca atare, recrutorul va scoate în evidență partea minunata a jobului, va aduce in discutie cat mai multe avantaje in timp ce candidatul va lua totul in serios si va ” uita” sa pună întrebări dificile sau macar de informare despre postul respectiv. Exista si cazuri in care, daca candidatul solicita mai multe detalii despre firma, job; recrutorul il cataloghează imediat drept candidat dificil sau enervant. Recrutarea este o școală a rabdarii pe care nu toți o învata!…
Revenind la subiect, are loc o discutie despre post – candidatul are discursul pregatit pentru recrutor, desi nu stie intotdeauna in ce se baga; iar recrutorul se declara mulțumit ca a găsit persoana ideala pentru postul respectiv si bifeaza inca un proiect de recrutare si selectie încheiat dintr-o lista si așa foarte lunga.
Ajunge fostul candidat in postura de angajat si brusc își da seama ca nu e pentru el si in mai puțin de 3 luni ajung la „divorț amiabil”. Dar daca recrutorul și-a făcut treaba si candidatul la fel si a înțeles ce trebuie sa facă, de ce ar mai pleca?
Pentru BANI, un subiect mai tabu, daca îmi permiteți, decât sexul si care se discuta după ce au fost epuizate aproape toate subiectele din toate interviurile. (Aspect valabil doar pana la un anumit nivel de recrutare si selectie). Intr-o lume in care recrutorii si nu numai ei aleargă după performante, rezultate, tot ce e mai bun, de ce nu ar alege si angajatul o companie care ii ofera si un ban de buzunar si nu doar pentru facturi si credite ?
Dar daca angajatul nu speculează diferența de salariu si pleacă in alta companie chiar pe un salariu mai mic? In acest caz, recrutorul trebuie sa fie mai atent decat de obicei in exit interview si sa înțeleagă daca motivul plecarii a fost unul dintre factorii: managerul, colegii, lipsa de noi perspective de dezvoltare profesionala etc.
Despre motivele pentru care angajatul părăsește managerul si nu compania,intr-un alt articol: https://oanahrp.wordpress.com/2016/09/06/manageri-model-mit-sau-realitate/
In concluzie de ce ne pleacă oamenii?
- Pentru diferența de percepție între ce își doreau si ce au găsit în organizație
- Pentru bani
- Din cauza managerului
- Din cauza atmosferei de lucru
- Din lipsa de perspective de dezvoltare profesională, personala
- Pentru ca și-au redescoperit noi talente, noi abilitați pe care vor sa le experimenteze
Cum ar trebui sa privească recrutorul situația? Fara prejudecăți ! Daca observi ca a plecat din 5 in 5 luni in alta firmă, ori te angajezi dintr-o discuție lunga si încerci sa înțelegi de ce a plecat din fiecare loc de munca înainte de a-l cataloga drept „speculant”, ” oportunist” etc, ori nu pui aceasta intrebare la interviu ori ramai obiectiv si nu faci din schimbarea locului de munca criteriu eliminatoriu intre candidați.
🙂 Just for fun, enjoy !
[…] intr-un articol despre motivele plecarii angajatilor dintr-o companie – De ce pleaca angajatii ? si am mentionat ca, desi managerul nu este mereu “capul rautatilor”, este unul dintre […]
[…] Ne mirăm destul de des de ce aplică o persoană la mai multe joburi, cu atât mai mult dacă are cât de cât experiență pe oricare dintre ariile pe care aplică. Explicații privind motivația putem găsi de la necesitatea de a-si plăti facturile până la părăsirea locului actual de muncă, din diferite motive precum cele din articolul De ce pleaca angajatii ? […]
[…] si situația în care managerul nu are încredere în angajații sai și specifica negru pe alb ca nu accepta prieteni, rude ale angajaților în departamentul […]
Da, este clar că diferența dintre așteptări și realitate este unul din factorii cheie. Când vad ce cerințe au fisele de post ma gândesc ca o Camila cu 7 capete nu s-a inventat inca
🙂 la cum evoluează tehnologia, or inventa o și pe aceea
Părerea mea este că mentalitatea și mobilitatea forței de muncă s-a modificat sensibil în ultimii ani. Și trecem printr-un proces evolutiv care e destul de departe de sfârșit.
Da și unii angajatori au rămas în urma,iar alți angajați nu se adaptează schimbărilor. Provocări de ambele parti
Sunt multe motive pentru care pleacă angajații. Iar dacă îl vrei pe cel mai la îndemână, e simplu: pentru că pot. Pe unii îi motivează un salariu mai mare, alții preferă unul mai mic și un program flexibil. La fel ca și în dragoste, de vină nu-i doar unul.
Părerile pot fi împătțite, cum și vina poate fi aruncată de la unii la alții. Angajații vor pleca, pentru că pot în primul rând, iar în al doile rând pentru că uneori chiar trebuie. Recrutorii… foarte greu să mă pronunț. Din punctul meu de vedere sunt foarte puțini recrutori pregătiți sau capabili. Nu e vina lor, dar e și vina lor… Discutabil.
Aici e treabă complicată. Unii manageri nu își apreciază oamenii buni. Pe de altă parte, cam rar în ziua de azi să ieși la pensie dintr-un singur loc de muncă. Fiecare își cunoaște și urmărește scopul.
Nu pot sa vad clipul.
Sunt unul din acei candidati care are un cv praf din mai multe motive. Am trecut de la vanzari la credite, de la Agentie de imobiliare la services auto. Mereu recrutorul spune ca ai mai putina munca decat este in realitate si niciodata nu ti se da voie sa evoluezi cum ai vrea tu. Un manager de la Unicredit mi-a interzis sa merg la sediu central la o sedinta de redactie( cand criam la newslatter-ul bancii, citit de toti angajatii din tara) ca sa nu ma vad cu directori mai mari decat el (acei directori scriau si ei la acel newslatter) Incerca sa ma jigneasca ca nu sunt in stare sa fac munca mea de credite si pierd timpul cu articole aiurea care nu scot bani.
Sunt multe motive datorita sau din cauza carora angajatii pleaca. De cele mai multe ori, pleaca de nevoie, impinsi de la spate de nevoia de bani mai multi, de timp mai mult, de recunoastere…
[…] la modul ca ii ajuți pe ceilalti membri din echipa in mod necondiționat, fără a aștepta aprecierea șefului […]