Că tot vorbeam de generații într-un articol precedent – Decalogul generatiilor sau planul de succesiune, cu certitudine putem spune ca cei din generația X au stat daca nu o viata întreaga, cel puțin cate 15-20 ani in aceeasi companie si nu de puține ori pe aceeași poziție, ceea ce azi se întâmplă mai rar.
De aici si eforturile intense ale companiilor in aria de retenție precum și in promovarea prin diverse spoturi publicitare, campanii a valorilor organizaționale, culturii companiei respective. Fluctuația de personal este un subiect cu atât mai delicat cu cât nu găsești in piață oameni deja pregătiți pentru pozițiile respective și ești nevoit să investești și in zona de training, generând alte costuri ca după cel târziu 1 an în cel mai bun caz, angajatul să vrea o schimbare de job sau să plece din companie.
Complicată viața celor din Hr chiar dacă sunt deseori catalogați „departamentul care produce hârtii și dă salarii”.
Considerând in ansamblu parcursul profesional al unui angajat, putem spune că își oferă anumite competențe în schimbul salariului negociat sau nu la interviu, ajunge să presteze activitatea bine sau excelent, drept urmare primește alte provocări fie în aceeasi poziție, fie prin promovare, învață noi competențe și la un moment dat din diverse motive, rupe relația cu angajatorul curent si reia ciclul amintit la o altă companie.
Ca să răspundem la întrebarea articolului ar fi nevoie să înțelegem ce îl motivează pe angajat să rămână, pentru ce perioadă și cât ar fi optim să stea ca să nu fie „ocolit” de recrutori.
Pentru un tânăr aflat la început de drum, noutatea informațiilor și colectivul sunt 2 aspecte importante pentru care ar rămâne mai ales dacă se află la primul sau al doilea job și dacă oamenii din echipă sunt apropiați ca vârstă de el. De asemenea salariul și beneficiile sunt esențiale când se mută din provincie la capitală sau pur si simplu nu mai stă pe banii părinților. După cum observați, optica s-a schimbat, părinții noștri se mutau mai mult forțați de împrejurări nu din nevoia de intimitate în timp ce copiii își aleg ei înșiși drumul, se responsabilizează încă din primii ani de facultate.
La polul opus, o persoană trecută de 50 de ani rămâne pe aceeași poziție pentru că piața muncii, mai ales în România, nu i-ar oferi beneficiile sau creșterea salarială strânsă in atâția ani aici, rămâne din sentimentul de siguranță, de stabilitate (într-o lume in care totul se schimbă la secundă, stabilitatea este cea mai căutată valoare a unei organizații).
Ce se întâmplă cu cei de vârstă 28 -45 ani? O parte au o ascensiune fulminantă și schimbă diverse joburi 1 dată la 3-4 ani, alții preferă să se concentreze pe familie și rămân pe poziția respectivă cât este nevoie, până când compania le răsplătește loialitatea dar si rezultatele bune și îi mută pe alt post și mai avem o categorie aparte – cei care își fac diverse afaceri, le duc in paralel cu jobul până când se stabilizează și apoi se dedică lor exclusiv.
Din perspectivă Hr situația este dificilă pentru că trebuie gândit planul de succesiune astfel încât promovarea sau rotația pe post să rămână instrumente de motivare și nu de conflict, de decizii lipsite de transparență samd. O regulă de genul stai 3 ani pe postul respectiv nu se mai asociază neapărat cu curba învățării, ci cu o modalitate de motivare a celor tineri și apreciere a celor fideli de atâția ani companiei.
Dar sunt 3 ani suficienți pentru a prelua, învăța, aplica și apoi îmbunătăți anumite procese dintr-un job ? Aș răspunde că depinde de job, de tipul angajatului și de perspectivele de viitor ale poziției.
- Depinde de job – o activitate care implică sa zicem să răspunzi la telefon și să dai câteva detalii in privința unei facturi de plată, să menționezi un pachet de servicii va putea fi realizată cu succes după 5-6 luni de training intensiv. In schimb să schimbi strategia unei companii nu e un job de 1 an mai ales dacă vii dintr-o industrie diferită total.
- Depinde de tipul angajatului – una e să angajezi un contabil și alta e să angajezi un om de marketing. Prin natura jobului ales, contabilul este structurat, foarte atent la detalii și nu vede nimic rău in a sta chiar și 10 ani în aceeași firmă pe poziția respectivă. Ori colegul de la marketing vrea adrenalină, vrea să înțeleagă de ce campania lui cu cosmetice merge in industria x și nu merge in altă industrie și va rămâne 4 ani in poziția respectivă dacă are suficiente provocări.
- Depinde de perspectivele de viitor ale poziției – discuția este aici despre 1+2. Dacă ești un angajat curios și studiezi puțin piața, poți observa tendințele, dacă poziția ta va mai fi de actualitate în următorii 10 ani sau trebuie să te pregătești de pe acum pentru momentul când un soft sau un robot va face munca ta. Mai exista si varianta fericita in care poti sta 4 ani pe aceeasi pozitie, dar sa fie o pozitie cu deschidere catre mai multe departamente din care sa poti sa inveti extrem de mult.
Ca atare, dacă tu decizi să rămâi 4 ani pe aceeași poziție trebuie să vezi ambele fațete – beneficii pe termen lung versus dezavantaje sau riscuri.
Rezumând discuția între 2 extreme -considerate deopotrivă periculoase pentru viața profesională, conform literaturii de specialitate, avem de a face cu „job hopers si job clingers”:
- Job hopers – cei care stau sub 18 luni in aceeași poziție, au ocupat poziții diferite in companii diferite
- Job clingers – cei care stau peste 5 ani in aceeași poziție, de regulă in aceeași companie, fără schimbarea titulaturii sau a responsabilităților
Între cele 2 pare să fie „normalitatea” dar ce este normal azi ? Normalitatea este o noțiune tot atât de relativă ca binele – întreabă 3 oameni care ți-au răspuns cu „bine” la întrebarea „ce mai faci?” și vezi dacă seamănă răspunsurile.
Cât rămânem pe aceeași poziție ? Cât noi considerăm normal iar normalitatea în acest context s-ar putea raporta la cât de repede am învățat ce e de făcut în poziția respectivă, cât de deschisă e compania in care suntem să ne ofere noi provocări, ce priorități personale și profesionale avem.
Să avem alegeri inspirate !
In a recent article I have mentioned about generations – Decalogul generatiilor sau planul de succesiune, I can certainly assume that those from X Generation spent unless their whole life, at least 15-20 years in the same company or on the same position, which nowadays is a rarely thing.
In this context, the financial efforts of the companies in retention area and promotion through different advertisements of their organizational values have a lot increased. The turnover is a sensitive subject the more as in Romania’s labor market you do not find people already trained for some of the positions available in the companies, you are forced to invest your money in training and after all, in best case of 1 year later, the employee would prefer a job change or a company change. HR Life is not a easy one even if the general perception is that they produce employment papers and calculate salaries.
Considering the full professional cycle of employee, we can say that each of us is hired and paid for a set of competencies, gets his best work so to receive other challenges either in the same position or in a better one, acquires new competencies and in a certain moment, breaks his bonds with the current employer and the cycle restarts in another company.
In order to answer to the article question, we should understand what is the motivator for the employee to stay longer in a certain company, which time and how much time should he stay so to be still attractive for recruiters.
For a teenager, who just graduated, the new information and the team are the most important aspects to consider in remaining in a certain company. At the same time, the salary is also important because the teenager either moved to metropolis or does not bear anymore to stay with his parents, needs privacy and to choose his own path, to assume responsibility since the beginning of university education.
On the other hand, a 50 years old person stays longer in the same position because the labor market, especially in Romania, would not offer the same benefits and salary increase as to the current employer and besides stability, sense of security is the most wanted, appreciated value in a Romanian organization.
What happens with those between 28 and 45 years old ? There are more options here: either have a great career ahead, with different jobs changed at each 3 – 4 years or stay in the same position till the company rewards their results and loyalty with another job and the last category, but a more special one – those who make their own business, share the time between these and work place till their business are stable, then focus entirely on them.
From a human resources perspective, the situation is quite difficult because the succession plan should be thought as a motivational tool not as a conflict or unclear decisions tool. In this case the rule of spending 3 years in the same position is no longer associated with learning curve but with a way to motivate the youngest and appreciate the older loyalty
But are these 3 years sufficient for taking over, learning, implementing and improving processes from the job ? I would analyse this taking in consideration 3 elements:
- Depending on the job – one activity that involves just providing information about the payment term for an invoice and some services’ packages can be absorbed in less then 6 months after intensive training. But if you need to change the strategy of the company, for sure you need to spend more than one year on that position
- Depending on the employee – if you hire an accountant which by the job itself, is very structured, details oriented, you are more likely to spend him more than 10 years in the same position over against a marketing employee, who desires challenges and to understand why the same campaign, lets say with cosmetics gets over in a certain industry and dies the death in another one. For the marketing employee, the chances to remain 4 years in the same position without too many challenges are out of the running.
- Depending on the future perspectives of the position – here is the summary of the upper discussion. If the employee is curious enough, he might study the market trends, to identify whether his position is to be on top in next 10 years or his work might be as well done automatically or by a robot. There is also the happy option when an employee spends 4 years in the same position but he learns a lot due to the relationship with multiple departments.
So if you think about spending 4 years in the same position, take in consideration both advantages and disadvantages on a long term.
According to American literature, there are 2 poles apart: job hopers and job clingers:
- Job clingers – those who spend 5 or more than 5 years in the same position, usually in the same company, without changing the name of position or the responsibilities
- Job hopers – those who spend less than 18 months on the same position, occupied different positions in different companies
Between these 2 extremes there is the normal professional life but have you ever thought about that normal is a relative notion as much as „good” so has different meanings for different people ?
How long do we stay in the same position ? As long as we consider it normal, relating ourselves to the learning curve and how quickly we managed to take over the position, relating to the companies’ jobs opportunities or to our professional and personal priorities.
Lets have inspired decisions !
[…] Cati ani ramanem pe aceeasi pozitie? […]