Conceput inițial ca o rețea de socializare între prieteni sau pentru a-ti face noi prieteni, Facebook a ajuns un mijloc de promovare a afacerilor, a unui nou tip de presă scrisă, cea din bloguri, din pagini speciale dedicate anumitor subiecte sau categorii sociale, de cautare a unui job dar mai ales de self-branding.
Că alegi să postezi 1 dată sau să dai like, share la diverse lucruri, tot faci self branding, adică vinzi informații despre tine către o rețea despre a cărei securitate știi destul de puțin și ceea ce lumii reale ascunzi prin vorbe, gesturi poți dezvălui celei virtuale.
Dincolo de lipsa de autenticitate datorată lipsei de contact real între oameni, self brandingul este util unor recrutori. Da, ați citit bine, celor care fac background screening, adica utilizează informațiile de self branding in scopul recrutării si selecției. Fie ca le transmit clientului, fie ca le folosesc pentru propriile proiecte, rezultatul este același – self brandingul îți este atuul sau călcâiul lui Ahile, în funcție de informațiile divulgate. Gândiți-vă la varianta în care angajatorul caută un coach pentru angajati și apelează și la Facebook ca instrument de căutare – va analiza ce articole a scris acesta, ce recomandări au furnizat prietenii sau clienții, ce informații postează – sunt clișee, in fiecare zi citate din cărți sau dimpotrivă, sfaturi practice, din care sa reiasă și experiența, samd. Datele colectate pot sta la baza unei decizii finale sau pentru confirmarea anumitor aspecte de la interviu.
Self brandingul pare să fie pozitiv prin el însuși – câți dintre noi postăm poze cu noi plângând, certându-ne cu oameni dragi sau gătind, curatind covorul dupa mizeria lasata de copil etc ? Cerem celuilalt / celorlalti să ne facă poze când zâmbim, suntem in vacanță cu cei dragi, când fericirea, relaxarea sunt stările predominante.
Cu toate acestea, recrutorul, în funcție de experiența de viață, de propria personalitate, poate interpreta și negativ diverse aspecte întâlnite. Într-un astfel de caz poți fi competent la cel mai înalt nivel dar dacă dai peste un recrutor ce te cataloghează drept neserios după cele 4 poze cu berea în mână și in diverse ipostaze, s-ar putea sa nu mai obtii jobul dorit.
Veți spune că e inechitabil, inadecvat, lipsit de profesionalism dar dacă și voi, intrând pe pagina colegului de muncă și citind numai bancuri „răsuflate”, îl veti cataloga intr-un anume fel și îl evitați la birou ulterior? Self brandingul naște preconcepții și de multe ori ne ascundem în spatele unui ecran în loc să ne facem timp să discutăm cu persoana respectivă, să o cunoaștem în ansamblu nu doar prin ce alege să dezvăluie pe Facebook.
Spionajul în recrutare mai ales pe baza self brandingului din Facebook este deopotrivă util in anumite domenii și periculos in general.
Util pentru că, de exemplu, selecția pentru un interviu a unui medic sau a unui psiholog urmare a recomandărilor pacienților are șanse mai mari sa fie una reușită.
Periculos – deoarece comitem o eroare des întâlnită în recrutare – tindem să alegem oamenii care ne seamănă, concentrandu-ne pe o calitate a acestora și ignorând restul tabloului. Să judeci un om pe baza unor poze de pe Facebook – de familie să zicem, care îți plac sau cu care empatizezi pentru că și tu ai familie, copii acasă sau din contră îți displac întrucât va cere prea des liber pentru a avea grijă de copii este o dovadă de recrutare fără legătură cu obiectivele postului sau competențele cerute.
Adică de ce mergeți la piața de joburi să cumpărați competență dacă aveți bani de like-uri ? 1 like ≠ 1 gram de competență ! Să recrutați cu spor !
Originally designed as a social networking between friends or to meet new friends, Facebook has become a means of business promotion, a new type of written press, one of the blogs, the special pages dedicated to particular topics, or social searching for a job but mostly self-branding.
Each time you post, you like something or share various things, you sell information about you to a network on which security you know very little and what in the real world you hide through words, gestures, you can reveal here, in the virtual zone.
Beyond the inauthentic due to lack of real contact between people, self branding is useful to recruiters. Yes, you read right, for those who do background screening, using self branding information for the purpose of recruitment and selection. Either they send the information to the client, or they use for their own projects, the result is the same – self branding is your advantage or Achilles heel, according to information disclosed. Think of the variant in which the employer is looking for a coach for employees, and he takes a look at Facebook as a search tool – will review what articles the candidate wrote, the recommendations provided by friends or customers, what information the candidate revealed – are clichés, every day quotes in books or on the contrary, practical advice, showing his experience, and so on. Data collected can be the basis of a final decision or confirm certain aspects of the interview.
Self branding seems to be positive in itself – how many of us post pictures while crying, arguing with loved ones or cooking, cleaning the carpet after the mess left by child etc? We ask other / other to take pictures when smiling, when we are on holiday, when happiness, relaxation are the prevailing conditions.
However, the recruiter, according to the experience of life, its own personality, can interpret and adversely different aspects encountered. In such a case you can be responsible at the highest level but if the recruiter has a bad impression on you, depending on the photos you took with the beer and some unusual features, you might not get the job you want.
You say it’s unfair, inappropriate and unprofessional but if you take a look on your work colleague Facebook page and notice his „flat” jokes, will you range him in a certain way and avoid him at work later? Self branding give rises to preconceptions and often we hide behind a screen instead of making time to talk with that person, to know by the whole not only by what she reveals on Facebook.
Spying on Facebook with the purpose of recruitment is both useful in some areas and dangerous in general.
Useful because, for example, selection to interview a physician or a psychologist following the recommendations from patients is more likely to be a success.
Dangerous – because we might commit a common error in recruitment – we tend to choose people who resemble us, concentrating on their best quality and ignoring the rest of the painting. To judge a man based on photos on Facebook – family for example – that you like or you empathize with because you have family, children at home too or on the contrary you dislike as he/she might require too much free time for caring the children it is evidence of recruitment unrelated to the job or skills required.
I mean why go to the market to buy jobs competencies if you have money for likes? 1 like ≠ 1 gram of competence ! Have success on recruitment !