Cultura organizationala a sclaviei

Citești in: 4 minute

Este la moda sa vorbesti in calitate de HR despre employer branding, cultura organizationala si imbunatatirea calitatii vietii angajatilor si sa treci la fapte este si mai provocator. Intre toate initiativele se intrevede clar o cultura a profitului care se traduce de la an la an prin obiective mai indraznete, targete mai inalte si presiune asupra oamenilor sub diverse forme: volume mai mari de munca pe aceiasi bani, redistribuirea unor noi responsabilitati catre angajatii ramasi dupa ce alti colegi cu acelasi tip de post au plecat din firma, aplicarea de sanctiuni pentru sarcinile neindplinite la nivelul asteptat si lipsa unui feedback pozitiv in situatiile in care angajatul merita asta.

Si ca sa para ca de fapt contribuim la o viata mai buna a angajatilor le oferim un salariu (aproape intotdeauna sub volumul de munca prestat), o masa la cantina, un abonament la sala, unul de sanatate, cel putin un teambuilding anual, o functie pompoasa, un training doua pe an si le pretindem la schimb toata energia psihica, fizica si mai ales devotamentul pentru firma. Si o sa va intrebati de ce numesc asta sclavie. Ei bine este o forma mai evoluata caci sclavul modern este recompensat dar va intreb despre libertate:

  • Cati dintre voi mai plecati in concediu fara telefonul de munca la voi ?
  • Cati dintre voi va permiteti sa nu raspundeti sefului daca va suna indiferent de ora? (am auzit de angajati care sunt contactati si la ora 22 – 23 )
  • Cati dintre voi nu va luati laptopul dupa programul de lucru sau nu prestati ore suplimentare aproape zilnic ?
  • Cati dintre voi va permiteti sa va luati concediu de o saptamana doua daca vi s-a imbolnavit copilul fara sa fiti priviti dezaprobator sau sa fiti barfiti de un coleg singur si fara obligatii ?
  • Cati dintre voi ziceti in fata sefului ce credeti despre ideile sale, va permiteti sa il contraziceti (si nu pupat in dos cum am tot vazut ca se practica) si nu sa il barfiti la „tigara” cu colegii ?
  • Cati dintre voi refuza sa preia sarcinile altora care pleaca din firma pana se angajeaza altcineva (care de fapt nu va mai fi angajat cat timp firma merge si asa foarte bine) ?
  • Cati dintre voi si-au luat toate zilele de concediu pe anul in curs si nu le-au amanat pentru anul urmator ?

Fiti pe pace – beneficiile pe care vi le ofera nu sunt gandite pentru starea voastra de bine, ci tot pentru a fi cat mai rapid productivi, pentru a sadi in voi sentimentul de „recunostinta vesnica” fata de „stapan” si pentru a va simti incapabili pentru altceva – ati avut senzatia ca daca „vi s-ar da papucii” dintr-o companie in care ati stat multi ani, ati avut diverse functii ca nu ati sti ce sa faceti profesional vorbind si ca pentru a va stabili noul drum trebuie sa va luati o vacanta mult mai lunga de 2 saptamani ?

Sclavia moderna nu poarta lanturi vizibile dar se practica la scara larga cu scopul de a imbogati „stapanul”, denumit de data asta proprietarul business-ului sau sef. Mosia agricola a latifundiarului, in care sclavul putea macar sa respire aer curat este inlocuita cu mosia sclavului modern. Aceasta este compusa dintr-un open space limitat la 6 metri patrati de persoana, cu aer inchis, dat de sistemul de climatizare, un laptop, un telefon si posibil o masina de serviciu.

O „mosie” de pe urma careia experimentezi mai tarziu dureri de spate (si daca esti sensibil chiar operatii la coloana); ochelari cu dioptrii din ce in ce mai mari de la an la an, obezitate caci masa e pe fuga si de multe ori plina de grasimi, junk food etc; diminuarea capacitatii de relationare si o paranoia accentuata (de teama ca ceea ce ai solicitat de la colegul tau sa nu se intoarca impotriva ta ii dai un mail – cu el langa tine si comunicati doar „buna” si „pa”) dar  mai ales stres si inversunare. Ultimile doua sunt cele mai nocive, iti slabeste starea de bine (pe care o vei intretine apoi cu abonamentul de la firma) si te dezumanizeaza treptat – iti pierzi increderea in oameni, ii tratezi pe toti de sus cand ajungi pe o pozitie mai buna decat ei, injuri mai des in gand colegii care nu ti-au trimis la timp ce le-ai cerut, seful ca il place pe X si nu pe tine, devii mai viclean si mult mai ipocrit si vezi raul inainte de bine.

Dar poate ca asa ti-ai dorit sa ajungi ca om dar cum ramane cu concediul tau de trei saptamani consecutive la care visezi an de an, cum ramane cu linistea in vacanta, in care sa iti dedici timpul doar vietii personale, cum ramane cu copilul pe care ti-l creste bona si caruia ii dedici doar jumatate din weekend ca in restul timpului esti trup si suflet pentru job, cum ramane cu pasiunile, talentele tale pe care le-ai pus la cosul de gunoi si astepti sa le scoti la pensie, cum ramane cu intrebarile adolescentei la care nu ai raspuns nici acum: cine sunt si ce menire am pe acest Pamant ?

Ramane cum ai ales – sa iti pui lanturi singur si sa te inrolezi in armata sclavilor moderni! Hai fugi ca vine autobuzul sa te duca pe plantatie ! Fruntea sus – doar 65 de ani si te asteapta libertatea !

man-1386235_960_720

*LEGEA DREPTURILOR DE AUTOR IN LOCUL PLAGIATULUI !

*POZELE SUNT DE PE PIXABAY

14 Comments

  1. Ana9 aprilie 2017

    Buna Oana. Am citit articolul tau si inteleg punctul tau de vedere. As vrea sa iti spun si parerea mea. In ultimii 3 ani mi-am schimbat modul de viata: 70% din timp plec la timp acasa, imi consum toate zilele de concediu si nu lucrez de acasa. Am foarte mult de lucru dar mi-am dat seama ca viata mea este mult mai importanta. Din pacate, sunt foarte foarte multe persoane care petrec la birou peste 12 ore si in plus lucreaza si de acasa. Eu am ales sa fiu sanatoasa, sa fiu fericita, sa am o viata personala. Recunosc ca nu imi e usor si ca sunt zile de 10 ore de lucru insa incerc sa compensez in celelalte zile.

    Răspunde
    1. hrpassion30 septembrie 2017

      Ma bucur mult ca ai avut curajul de a a spune stop unor obiceiuri mai vechi pe care le considerai nesanatoase pentru tine si sper sa fie cat mai multe persoane ca tine, care sa inteleaga ca pot alege oricand sa faca lucrurile altfel, sa fie altfel fara a trai mereu cu teama. Felicitari!

      Răspunde
  2. […] Cultura organizaționala a sclaviei […]

    Răspunde
  3. almonacalatoreste6 aprilie 2019

    Am fost o vreme în situția asta, dar am renunțat repede. Acum am un program de 8 ore care a început să fie respectat. Și cel mai inteligent lucru pe care l-am făcut a fost să refuz telefonul de serviciu.

    Răspunde
  4. Dana Codori (Anaphielle)6 aprilie 2019

    Cred că depinde şi de noi să nu permitem manipularea şi să nu fim nişte roboței. Soțul meu a avut un job la care era sunat şi la 3 dimineața, concediul îl avea cu țârâita şi salariul deşi era mare, nu era satisfăcător raportat la munca depusă. La un moment dat a schimbat foaia şi a refuzat să mai fie „sclav”. Deşi în fond tot suntem fiindcă avem nevoie de bani pentru a supraviețui în societatea în care trăim.

    Răspunde
    1. oanahrp6 aprilie 2019

      E bine ca încet încet își fac loc și meserii noi, pe care le poți face de acasă.

      Răspunde
      1. Dana Codori (Anaphielle)6 aprilie 2019

        Cine poate să le facă şi cine vrea. Unii merg pe siguranță cu puține riscuri.

        Răspunde
  5. Mona6 aprilie 2019

    Ai scos la iveală un adevăr al zilelor noastre. Însă, spre deosebire de adevărata sclavie în acest caz totul ține de alegeri. Chiar dacă pare mai ușor de zis decât de făcut, dar acest lucru se întâmplă din cauza și cu permisiunea angajaților.

    Răspunde
    1. oanahrp6 aprilie 2019

      Depinde și de vârstă, de dimensiunea orașului în care lucrezi, de mai mulți factori care decid dacă poți alege sau nu. Uneori ne rămâne doar adaptarea din pacate

      Răspunde
  6. illusion6 aprilie 2019

    Extrem de realist articolul. La primul job – dispecer transport – eram mai mulți noi angajați iar pentru a ne testa șeful ne suna aleator pe la 1-3 dimineața să ne întrebe „unde e mașina x”. Părinții m-au pus să-mi dau demisia după 3 săptămâni pentru că nu li se părea normal un astfel de comportament. Oricum, dacă mă gândesc bine am bifat cam toate situațiile prezentate de către tine…

    Răspunde
    1. oanahrp6 aprilie 2019

      Bine ca i-ai ascultat

      Răspunde
      1. illusion7 aprilie 2019

        Daaa, în prima săptămână a fost OK, din a doua a început teroarea…

        Răspunde
  7. Adriana Ivan6 aprilie 2019

    Din păcate e prea mult adevăr în articolul tău. Unii dintre noi sunt conștienți de aceste aspecte, alții nu.

    Răspunde
  8. lifestylebycata8 aprilie 2019

    Din pacate, ai mare dreptate! Intr-adevar, uneori facem toate astea doar pentru a avea ce pune pe masa copiilor. Poate ca am schimba ceva, daca nu ne-ar fi prea frica de ce va aduce ziua de maine.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Scroll to top
error: Content is protected !!