Azi am ales sa scriu despre valori și comportamente. La modul generic valorile sunt principiile care ne conduc în viata, în timp ce comportamentele sunt ceea ce lăsăm sa se vadă în exterior. Cumva relația ar trebui sa ilustreze consecventa, adică comportamentele sa ilustreze valorile după care ne ghidam.
Mai concret, dacă îți asumi ca ești o persoana orientata spre rezultate obținute în mod fair play, comportamentul tău ar trebui sa ilustreze exact aceste aspecte. Un astfel de comportament, de exemplu în recrutare, ar însemna să reușești sa îți atingi sau chiar sa îți depășești obiectivul de a angaja o persoana sau doua pe luna, fără sa apelezi la tehnici de manipulare, de a evidenția aspectele negative ale concurenței șamd.
Sau dacă una dintre valorile care te ghidează în viata este spiritul de echipa, comportamentul sa ilustreze aceasta valoare la modul ca ii ajuți pe ceilalti membri din echipa in mod necondiționat, fără a aștepta aprecierea șefului șamd.
Dar mai intervine un mecanism care se interpune între valori și comportamente, anume subiectivismul. Valori precum onestitatea, curajul, spiritul de echipa șamd sunt universal valabile din punct de vedere al înțelegerii terminologiei, aspect pe care l-am constat de curând într-un mic experiment.
Ce difera însă este modul cum transpunem aceste valori în practica, cât de subiectivi suntem unii în raport cu ceilalți. Mai concret, doua persoane pot avea drept valoare comuna onestitatea, dar comportamente total diferite. Astfel una dintre ele se poate manifesta după principiul romanesc „ce-i în gușă și în căpușa”, în timp ce a doua poate sa spună jumatate din adevăr, cel pe care știe ca îți dorești să îl auzi. Amândouă se ghidează după aceeași valoare dar modul în care o transpun in practica este diferit. Ai putea sa blamezi, sa judeci pe unul dintre ei?
Cu siguranta da, însă pierzi esenta – amândoi sunt onești in felul lor. Conflictele au loc când se întâlnesc doi oameni cu o valoare comuna, dar cu comportamente diferite sau atunci când una dintre persoane are un conflict intern între sistemul de valori și propriul comportament.
În primul caz conflictul se rezolva în măsura în care cei doi interlocutori sunt dispuși la a fi empatici, chiar dacă sunt atât de diferiți, sa găsească o soluție de mijloc.
Al doilea caz e mai greu de depistat din prima, de regula se observa în timp și i se asociază alte semne: un comportament de superioritate fata de cei slabi și umil în fata celor puternici, incapacitatea de a fi autentic vreodată sau cum zice Christian China Birta „constant cu tine însuți„.
Drumul spre autenticitate e dificil, cei mai mulți dintre noi aleg varianta usoara, de a-si ghida comportamentul nu după valori, ci după interesul, conjunctura de moment.
Am spune ca asta se numește adaptabilitate, dar cât de adaptabili ne permitem sa fim astfel încât sa nu ne dezumanizam, adică sa nu ajungem în situația de a face rău semenilor noștri în mod voit? Cât de des ne mai raportam la valori în acest caz?