Curriculum vitae inseamna in limba latina „cursul, istoricul vietii” si in practica curenta cam asta face orice candidat: insira cronologic perioadele sale de activitate profesionala.
Recrutorul se declara multumit de aceasta structura, fiindu-i mai usor sa urmareasca atat evolutia profesionala a candidatului cat si experienta acumulata pentru pozitia la care a aplicat.
Pare extrem de simplu procesul dar cum alege un recrutor caruia ii trec prin mana zeci sau sute de cvuri cateva dintre ele, mai ales daca are deadline ca in 3 saptamani – 1 luna sa inchida si pozitia respectiva ? Are cateva variante:
- Sa le citeasca pe toate, insemnand ca unei singure pozitii ii dedica tot timpul si s-ar putea sa se „reprofileze de la meseria de recrutor” in scurt timp
- Sa treaca doar prin primele 30 – 40 si sa aleaga dintre acestea
- Sa le citeasca „pe diagonala” si sa le selecteze pe cele mai bune
- Sa apeleze la recomandari, incluzand aici prieteni, cunostinte, angajati ai firmei
Evident ultima varianta este cea mai eficienta ca timp si bani dar daca ne punem in pielea recrutorului care desfasoara activitate de volum, sa zicem recrutarea a peste 20 de persoane pentru call center cu limba engleza, este solutia 4 cea mai potrivita?
As zice ca nu intrucat proiectele de recrutare de volum sunt suficient de multe incat sa nu te poti baza la nesfarsit pe amabilitatea prietenilor sau recomandarile angajatilor.
Ca atare selectia cvurilor s-ar putea face prin una dintre cele 3 metode maisus amintite cu mențiunea de a face cele mai bune alegeri.
Din acest motiv isi va concentra atentia pe:
- Statutul actual al candidatului – angajat sau nu si daca da, numele companiei
- Pozitia detinuta si istoricul acestora
- Formare sub aspectul educatiei
- Limbi straine
- Abilitatile dobandite de candidat in pozitia respectiva
Toate sunt importante, insa cea din urma este esentiala pentru ca recrutorul afla:
- Ce a inteles candidatul ca inseamna pozitia pentru care aplica si cat de mult se coreleaza experienta lui cu cerintele postului
- Perceptia candidatului asupra propriilor puncte forte
- Gradul de confort al angajatului in privinta schimbarii si integrarii unor noi abilitati si aptitudini
Pe scurt prin curriculum vitae, candidatul isi face „selfie” si il „posteaza” in casuta de mail a recrutorului. Desi nimanui nu ii place sa aiba o poza „urata” la „profil”, se intampla, fie din necunostinta de cauza, nepasare sau din dorinta de a fi altfel, sa transmita recrutorului o astfel de fotografie.
Cand are in mana un teanc de fotografii din care el va alege cateva pentru albumul final, nu poti tu sa concurezi cu o poza „prea incarcata”, „alb-negru” sau „taiata pe la colturi”.
„Poza” ideala a candidatului, altfel spus cv-ul sau va fi cat se poate de de:
- Clar si concis
- Centrat pe abilitatile relationate cu jobul pentru care a aplicat
- Bine argumentat din punct de vedere al motivatiei pentru acel job
- Cronologic
Norocul de a intalni cateva persoane deosebite, cu experienta in domeniul resurselor umane dar mai ales opened – minded, care au vazut relatia cu candidatul ca un posibil parteneriat pe termen lung si nu o simpla intalnire, m-a ajutat sa revizuiesc propriul curriculum vitae.
Este un exercitiu de autoevaluare util si daca tineti cont si de greselile de mai jos, cu siguranta „poza va face parte din album”
🙂
[…] Curriculum vitae sau selfie de la distanta pentru recrutor […]
[…] acum 10 ani scriam primul meu articol Curriculum vitae sau selfie de la distanta pentru recrutor inspirata fiind de o discutie cu un recruiter, de fapt de un interviu fiasco. Aplicasem la o […]
[…] Iar pentru tine dragă recrutor: […]
[…] unei discuții cu Norica Matar, un om tare fain și profesionist desăvârșit în HR scriam prima dată un articol de HR. Un an mai târziu descopeream Superblog, cea mai longevivă competiție de scriere creativă din […]
[…] unui om minunat, Norica Matar, mi-am creat prima data un cont pe WordPress, am inceput prin primul meu articol, o calatorie in lumea HR-ului, initial teoretica si de cativa ani si […]