În mod uzual la angajare primești spre semnare contractul individual de muncă și fișa de post. Un document îți enumeră drepturi și obligații (contractul individual) iar celălalt în mod structurat îndatoririle, să știi clar cum se divide fiecare leu primit și pentru ca angajatorul să nu își ia amendă între 4000 și 8000 lei, conform legii 39/2006.
Până aici toate par în regulă, ești și tu conștient că angajatorul nu te plătește pentru zâmbetul irezistibil sau cea mai bună caterincă, mai trebuie să și muncești. Și azi mâine te păsuiește, te ține un piculeț și în training și după o săptămână două deja se așteaptă să fi preluat 70% din responsabilități și la sfârșitul lunii 100%. Unde mai pui că mai ai 2 luni să faci din rahat bici, să demonstrezi competențele tale de soluționare a n sarcini și sărcinuțe, să fii 1000% „engaged” în compania vieții, a doua mamă de fapt, că altfel ușa e a ta și brandul e al nostru.
Te dezmeticești cât poți de repede, bagi ore suplimentare mai mult decât abdomene la sală; cafea, țigări și ședințe și simți cum te-ai transformat din „țăranul” modest cu pantofi de la buticul din colț în intelectualul prefăcut cu pantofi de la Ecco. La urma urmei cu ce ești tu de vină? La firmă nu vii cu „izmene” și tricou made in China că rupi brandul în bucăți, faci de rușine employer-ul. Iar cei mici absolvenții cărora vrei să le vinzi imaginea perfectă vor fugi de brandul tău ca „dracu de tămâie”. Ca atare te bagi în costume prea strâmte pentru abdomenul revărsat de la mâncat pe fugă, înghițit pe nemestecate și zâmbești până îți cad plombele ca să știe lumea cât de fericit te fac cei de la firmă. Normal că o să ții la confidențialitatea salariului că ar râde și măgarul cu mintea lui scurtă să afle că mai scurtă decât mintea poate fi fericirea ta. Lasă așa, dă-te cocoș până la capăt ! Le zâmbești noilor angajați de sus, gen „suckers e rândul vostru să v-o luați în barbă”, îi arzi de câte ori poți cu un ” bă băiatule, mă fetițo nu reziști tu mai mult de câteva luni că aici e treabă serioasă nu povești de adormit copiii, aici ori prestezi ori zbori”. Cu prietenii la băută faci pe megalomanul, bagi povești la greu din zecile de țări vizitate, mai vorbești puțin mai mult afectat și aia e – din „boss”, „reprezentant employer brand” nu te mai scoate nimeni.
Și după câțiva ani pe plantație zbori și tu mai mult fără voie decât cu voie și adunându-ti hârtiile dai de fișa de prost, pardon de post.
Ești nehotărât dacă să îți plângi de milă sau să faci haz de necaz că din fișa de post doar data și prenumele nu s-au schimbat. Restul – șefi, responsabilități, locație, competențe, nivel de limbă – toate s-au modificat.
Ai evoluat tu foarte mult sau te-au prostit ăștia de la început – parcă era un paragraf acolo – „alte sarcini date de superiori, cele din prezenta fișă de post nu au caracter exhaustiv”. Vezi tu, fișa ta de post nu are nevoie de actualizări, este de la început infinită ca să n-ai pretenții după la șefutii tăi că ești nerespectat sau că te plătesc de „rahat”.
Dar și în absența paragrafului de mai sus, tot nu contorizezi ce faci în afara fișei,tot slugă îți place să o arzi și la evaluare semnezi sigur a doua fișă de p(r)ost, aici confirmi că ai îndeplinit doar 98% din „acele alte sarcini” pe motive de lipsă timp, lipsă suport din partea colegilor, context extern dificil etc. Și fișa de post nu măsoară dificultatea jobului dobândit în timp, ostilitatea sau amabilitatea colegilor, numărul suplimentar de ore pe care îl voluntariezi, nu se asociază decât parțial cu multiplele obiective de performanță de îndeplinit, nu reflecta cate „bete in roate ai pus altora” sau calitatea muncii și nu este portretul robot al șefului sau șefei tale. Să nu mai zicem că multe dintre fișe sunt trase la indigo sau făcute pentru un departament întreg, chit că acolo sunt mai multe funcțiuni și diferă atribuțiile între persoane.
Între post și p(r)ost este o diferență infimă și măsurabilă în timp, ai observat?
*Textul este un pamflet, luați în serios doar respectarea legii drepturilor de autor în locul plagiatului
*Ecco – este o marca de calitate foarte buna si folosirea mărcii este strict cu titlu de exemplu