Ce facem cu candidatii dezorientati

S-a prezentat la interviu o doamna la 37 de ani, foarte plăcută ca înfățișare,  îngrijită, punctuală și dornică să revină în câmpul muncii, pentru o poziție din domeniul medical.

Dumneaei nu mai activase de 7 ani in domeniu, în ultimii 2 ani dedicându-se creșterii copilului și ceilalți 5 profesând în altă arie, legată de zona medicală; dar mai mult tangențial, nu exact meseria dinainte.

Am avut o discuție liberă, în care a motivat destul de slab dorința de reîntoarcere in aria de specialitate și lăsând impresia că nu prea știe pe ce drum să o apuce. Oarecum justificată atitudinea, prin prisma faptului că devenise expertă între timp în alăptat, îngrijit copil, activitate intelectuală și fizică unilateral orientate, spre cel mic.

Ca să nu mai aducem în discuție modificările de pe piața medicală sau pierderea temporară a abilităților practice aferente meseriei, pentru care ar fi necesitat o perioadă de reintegrare și destul de multă răbdare din partea unui nou angajator.

Per ansamblu dezorientarea este o atitudine firească, de înțeles dar ce facem noi ca recrutori cu acei candidați?

Suntem în etapa de trecere de la o atitudine de evaluator, de la persoana care bifează cate dintre competente sunt atinse de candidat la etapa de consiliere, când avem nevoie de calități precum empatie, tact pentru directionarea candidatului într-un mod placut către educația continuă, îmbunătățirea cunoștințelor si deschiderea la voluntariat pentru a reintra treptat in ritm.

Pentru a ne atinge scopul, de a ocupa postul – le-ați da o șansă sau nu? Puneti-va câteva întrebări înainte de a da un răspuns tranșant, fie el pozitiv sau negativ:

  • Care sunt riscurile pentru mine ca recruiter de a trimite angajatorului un candidat dezorientat ?
  • Care sunt riscurile la care expun un candidat dezorientat să devină angajatul companiei respective?
  • Ce prejudecăți și ce standarde de calitate am eu ca recruiter?
  • Ce criterii și ce metode iau in calcul pentru a califica “dezorientarea candidatului” drept o recrutare eșuată? O discutie liberă și un test psihologic de stabilitate emoțională, de competitivitate ar fi suficiente pentru a prezice numărul de zile, săptămâni sau luni pe care va rămâne persoana respectivă în companie?
  • Care este părerea mea ca recruiter despre reintegrarea unui fost prizonier în câmpul muncii, dacă ar deține exact competențele cerute de post și în ce condiții l-aș propune angajatorului?

*Poza de aici

*Alege sa respecți Legea Drepturilor de autor in locul plagiatului!

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s