Orice companie are un set de valori, de simboluri, de reguli nescrise prin care se definește dincolo de produsele sau serviciile comercializate. Așa s-ar traduce in cel mai simplist mod conceptul de cultura organizaționala. Ea este influențată și de cultura colectiva, de caracteristici la nivel national ale unui popor.
Sa luam ca referință 4 exemple – cultura organizaționala din SUA, Germania, Japonia si Romania.
Americanii sunt cei mai relaxați, ii vezi deseori dimineata cu ceașca de cafea, citind presa, glumind cu colegii, având un program de lucru flexibil dar fiind deosebit de competitivi, orientați spre rezultate. Ședințele lor sunt scurte si eficiente, iar pe primul loc este individul, ale cărui inițiative sunt încurajate constant.
De cealaltă parte japonezii sunt tradiționaliști, pun accentul pe grup in fata individului și pana nu se ajunge la consens total in privința unei probleme, nu se declara inchisa sedinta. De asemenea nu este important doar rezultatul, ci si modul cum se ajunge la el. Sunt mult mai sobri si diminețile lor încep in anumite corporații cu un exercițiu fizic „calisthenis”, (un fel de incalzire generala anterioara antrenamentului propriu zis) despre care se spune ca sporește productivitatea creierului. Pentru ei munca este extrem de importanta, având prioritate in fata familiei, existând chiar și petrecerea ” nomikai, drinking party” – socializarea cu clientii dupa munca ieșind la băut.
Nemții împrumuta de la ambii cate puțin. Sunt sobrii ca si japonezii, dar diferiți in privința modului in care spun lucrurile -direct, fara menajamente. Sunt eficienți in sedinte pentru ca merg direct la subiect si pentru ca au punctualitatea in sânge. Nu le plac surprizele, ci din contra totul sa fie planificat in amănunt si sunt mai prudenți in asumarea riscurilor spre deosebire de americani. Întrucât berea este considerata un fel de mancare, nu ar trebui sa fie nicio surpriza daca iau prânzul cu tine si își comanda bere.
Romanii au o cultura organizaționala deseori cu „forme fără fond”. Sunt fani cultura americana de la care preiau diverse traditii dar nu găsesc instrumentele de a o implementa. Spre exemplu flexibilitatea, cerința pe care o regăsim in mai toate anunțurile de recrutare, trebuie sa fie un atu doar pentru angajat. La noi programul de 8 ore trebuie respectat, regula home office este doar o excepție si implementata doar in 2-3 companii spre deosebire de americani. Ne dorim sa promovam cultul individualitatii si in schimb le cerem angajatilor sa își respecte superiorii inclusiv la formula de adresare cu „dumneavoastra” si daca un angajat are alta părere decat seful, deseori este considerat ca ” influenta negativa pentru echipa”. Vrem sa fim „cool” dand impresia ca lăsam angajatului autonomie dar de fapt nu ne place sa ne asumam riscuri, dovada si faptul ca studenților care abia au terminat facultatea li se cere deja experienta de cel puțin 1 an. De cealalta parte, ne place punctualitatea nemtilor dar avem obiceiul de a întârzia la ședințe, ne place sa fim o echipa ca japonezii dar jucam individual si la modul egoist, fara sa cerem părerea tuturor membrilor sau sa avem răbdarea de a-i asculta. La ce excelam atunci ?
Ospitalitate, accentul pus si pe construirea unor relații de prietenie cu colegii in afara jobului si multitasking ?
Va las pe voi sa enumerați si alte aspecte pozitive ale culturii românești.
🙂
Exercițiul japonez in varianta light:
Diferențe de culturi organizationale
Citești in: 2 minute
[…] Se observa cumva cultura unui popor și prin prisma caselor, în aspectul lor interior? Dacă da, ce elemente culturale […]
[…] Citeste si: Diferențe de culturi organizaționale […]